Cobzaru v. Romania

Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a dat astazi o noua hotarare intr-o cauza in care statul roman a incalcat drepturile unui etnic rom, un dosar la care am lucrat in ultimii ani. Petent in acest caz a fost Belmondo Cobzaru, un rom din Mangalia.

Dupa o cearta cu prietena sa, si o altercatie cu cumnatul prietenei, Belmondo s-a prezentat la sectia de politie solicitand ajutor. La Politie, doi ofiteri l-au inchis intr-un birou si l-au batut TARE, eliberandu-l dupa doua ore. Acest incident a avut loc pe 4 iulie 1997. A urmat o ancheta superficiala a Parchetului, care a rezultat, normal, intr-o solutie de neincepere a urmarii penala. Mai mult decat atat, politistii si procurorii implicati in ancheta si-au bazat deciziile pe rationamente de genul “e tigan, deci minte, ca asa sunt tiganii’.

Ei bine, Curtea a condamnat Romania in termeni duri pentru incalcarea prohibitiei relelor tratamente, pentru lipsa unui remediu eficient pe plan intern pentru genul de probleme pe care le-a avut Belmondo, si pentru incalcarea prohibitiei discriminarii, ordonand guvernului roman sa plateasca daune petentului si costuri avocatilor acestora.

Sau, in termeni mai puti seci, Romania si romanii (nu de alta dar autoritatile din Romania sunt o sublimare fidela a poporului roman as a whole) au fost facuti din nou de cacao la Strasbourg pentru rasism institutionalizat. Urmeaza ca atoritatile sa redeschida dosarul lui Belmondo, sa-i trimita pe politistii batatusi la puscarie, sa-i traga la raspundere pe procurorii care au inchis ochii la aceasta combinatie, inclusiv prin condamnarea lor la plata despagubirilor care sunt in ultima instanta suportate de fiecare dintre noi, si sa imbunatateasca legislatia privind urmarirea si sanctionarea abuzurilor de natura rasista, fie ca sunt comise de politisti, fie de persoane particulare. (thats me daydreaming).