Juristras este o resursa foarte utila pentru cei interesati de problematica receptiei CEDO la nivel national (care este de altfel si tema acestui blog). Proiectul - de cercetare academica si finantat din fonduri europene - isi propune "sa exploreze procesele de litgare in domeniul drepturilor omului in fata CEDO si efectele pe care hotararile acesteia le are asupra legilor nationale, consecintelor in domeniile judiciar si politicilor publice". Subiectul - de maxim interes - este unul studiat in profunzime in vest, insa mai putin inteles si mai discret in Romania.
Proiectul - pe cale de a fi finalizat - a generat o serie de studii asupra situatiei in noua state, precum si asupra unor subiecte punctuale, din perspectiva comparative, precum cazuistica privind minoritatile etnice sau sexuale. Desi calitatea oscileaza (in functie de autori in principal), materialele sunt in genere interesante. Doua rapoarte postate pe acest site se apleaca asupra situatiei din Romania, suprapunandu-se intr-o oarecare masura.
Primul raport, datand din 2007, este scris de Adriana Dagalita - fosta avocata la APADOR, actualmente jurist la Grefa Curtii - si Dragos Bogdan - cercetator la Societatea Academica Romana - si se intituleaza "Strasbourg Court Jurisprudence and Human Rights in Romania: an Overview of Litigation, Implementation and Domestic reform". Studiul prezinta intr-un mod incitant si concis o serie de subiecte precum tipologia cazuisticii romanesti in fata Curtii, modul in care instantele interne inteleg (sau nu) si aplica (sau nu) jurisprudenta Curtii, masura in care recursul in fata Curtii este utilizat strategic pentru a obtine schimbari in interesul public si actorii principali ai acestor eforturi, implementarea la nivel domestic a jurisprudentei Curtii, si, in sfarsit, jurisprudenta Curtii in scolile de drept si literatura specializata.
Foarte interesante sunt sectiunile privind gradul de aderenta a instantelor domestice - cu un accent asupra ICCJ si Curtii Constitutionale - la jurisprudenta Curtii.Sunt furnizate exemple in care instantele amintite au refuzat sa aplice precedentul furnizat de CEDO. In ceea ce priveste implementarea hotararilor de la Strasbourg, aceasta a avut loc mai mult intamplator, fiind faultata la toate nivelurile (incluzand cu titlul de exemplu Parlamentul in cazurile privind restitutirea proprietatilor Bisericii Greco-Catolice, si Agentul Guvernamental - a carei capacitate se limiteaza la a conserva relatia cu CEDO la nivel de avarie si nimic mai mult).
Doua reprosuri cu privire la un studiu altminteri competent si cu caracter de pionierat. In primul rand insistenta autorilor asupra faptului ca instantele romanesti nu inteleg si nu aplica conceptele folosite de Curte - marja de apreciere, proportionalitate, balansarea intereselor etc. Desi instantele domestice trebuie sa inteleaga o hotarare a CEDO, nu au obligatia de a folosi aceleasi concepte pentru rezolvarea litigiilor. Este necesar ca rezultatelele la care ajung instantele sa fie in acord cu drepturile incluse in Conventie; Curtea nu presupune uniformizarea, recunoscand diversitatea sistemelor de adjudecare din Europa. Cu atat mai mult acest raionament se aplica marjei de apreciere, a carui dezvoltare se datoreaza caracterului supranational al instantei europene.
In sfarsit, studiul nu cerceteaza indeaprope problema lipsei de angajament din partea clasei politice la proiectul Conventiei - aceasta lipsa pe de alta parte se poate datora limitarilor impuse de finantator. Despre al doilea studiu in postul urmator.
Proiectul - pe cale de a fi finalizat - a generat o serie de studii asupra situatiei in noua state, precum si asupra unor subiecte punctuale, din perspectiva comparative, precum cazuistica privind minoritatile etnice sau sexuale. Desi calitatea oscileaza (in functie de autori in principal), materialele sunt in genere interesante. Doua rapoarte postate pe acest site se apleaca asupra situatiei din Romania, suprapunandu-se intr-o oarecare masura.
Primul raport, datand din 2007, este scris de Adriana Dagalita - fosta avocata la APADOR, actualmente jurist la Grefa Curtii - si Dragos Bogdan - cercetator la Societatea Academica Romana - si se intituleaza "Strasbourg Court Jurisprudence and Human Rights in Romania: an Overview of Litigation, Implementation and Domestic reform". Studiul prezinta intr-un mod incitant si concis o serie de subiecte precum tipologia cazuisticii romanesti in fata Curtii, modul in care instantele interne inteleg (sau nu) si aplica (sau nu) jurisprudenta Curtii, masura in care recursul in fata Curtii este utilizat strategic pentru a obtine schimbari in interesul public si actorii principali ai acestor eforturi, implementarea la nivel domestic a jurisprudentei Curtii, si, in sfarsit, jurisprudenta Curtii in scolile de drept si literatura specializata.
Foarte interesante sunt sectiunile privind gradul de aderenta a instantelor domestice - cu un accent asupra ICCJ si Curtii Constitutionale - la jurisprudenta Curtii.Sunt furnizate exemple in care instantele amintite au refuzat sa aplice precedentul furnizat de CEDO. In ceea ce priveste implementarea hotararilor de la Strasbourg, aceasta a avut loc mai mult intamplator, fiind faultata la toate nivelurile (incluzand cu titlul de exemplu Parlamentul in cazurile privind restitutirea proprietatilor Bisericii Greco-Catolice, si Agentul Guvernamental - a carei capacitate se limiteaza la a conserva relatia cu CEDO la nivel de avarie si nimic mai mult).
Doua reprosuri cu privire la un studiu altminteri competent si cu caracter de pionierat. In primul rand insistenta autorilor asupra faptului ca instantele romanesti nu inteleg si nu aplica conceptele folosite de Curte - marja de apreciere, proportionalitate, balansarea intereselor etc. Desi instantele domestice trebuie sa inteleaga o hotarare a CEDO, nu au obligatia de a folosi aceleasi concepte pentru rezolvarea litigiilor. Este necesar ca rezultatelele la care ajung instantele sa fie in acord cu drepturile incluse in Conventie; Curtea nu presupune uniformizarea, recunoscand diversitatea sistemelor de adjudecare din Europa. Cu atat mai mult acest raionament se aplica marjei de apreciere, a carui dezvoltare se datoreaza caracterului supranational al instantei europene.
In sfarsit, studiul nu cerceteaza indeaprope problema lipsei de angajament din partea clasei politice la proiectul Conventiei - aceasta lipsa pe de alta parte se poate datora limitarilor impuse de finantator. Despre al doilea studiu in postul urmator.
No comments:
Post a Comment