Centrul pentru Resurse Juridice a publicat recent un nou raport ce detaliaza rezultatele unui proiect de doi ani ce a vizat monitorizarea conditiilor din mai multe institutii rezidentiale pentru persoane cu dizabilitati din Romania (spitale psihiatrice si sectii psihiatrice ale spitalelor judetetene, dar si o unitate medico-sociala). Raportul prezinta un catalog de abuzuri extreme comise de autoritatile civile si spitalicesti impotriva persoanelor cu dizabilitati, si demonstraza ca in esenta nimic nu s-a schimbat in toti acesti ani. Ce pare a se fi schimbat insa (in rau) e capacitatea crescuta a publicului si a autoritatilor de a ignora/tolera exemplele extreme de inumanitate din mijlocul nostru, tratand, pentru comfortul lor moral, intolerabilul ca si banalitate.
Raportul se refera la o gama larga de abuzuri. Comentez aici pe scurt doar cateva aspecte - in primul rand nerespectarea pe scara larga a garantiilor procedurale privind internarea nevoluntara in spitalele de psihiatrie. Raportul concluzioneaza ca sapte ani dupa adoptarea sa, personalul din unitatile susmentionate inca nu are cunostiinta de prevederile Legii sanatatii mentale, si unde cunosc aceste reglementari, aleg sa le ignore in totalitate. Este incredibila usurinta cu care o persoana oarecare ajunge a fi internata intr-un spital de psihiatrie, si impunitatea de care personalul din spitale se bucura in urma comiterii unor infractiuni considerate ca fiind deosebit de grave 'afara', cum ar fi lipsirea de libertate.
O data internata in spital, persoana cu pricina este supusa unui proces brutal de dezumanizare, spitalul fiind un spatiu paralel in care drepturile cele mai elemntare inceteaza a mai exista. Titulatura de spital psihiatric in Romania este un 'misnomer' - aceasta institutie nu are de a face cu vreun scop terapeutic, ci vizeza exclusiv exercitarea controlului asupra unor persoane care sunt 'altfel'. Iata doar cateva dintre abuzurile documentate de CRJ: supraglomerarea, personal insuficient/necalificat, lipsa de terapii alternative, hrana insuficienta sau servita in mod necorespunzator, lipsa completa a spatiului privat, nerespectarea deminitatii inerente fiintei umane etc etc. Numeroasele exemple furnizate de CRJ in raportul lor aduc aceasta lista seaca la viata: la Spitalul Drobeta Turnu Severin, femeile nu au voie sa-si vopseasca parul sau sa poarte bijuterii, la Spitalul Turceni pacientii nu au mai primit hartie igienica de 13 ani, la Spitalul turceni 130 de pacienti sunt inghesuiti intr-un singur salon cu o capacitate declarata de 100 de persoane, si nu sunt lasati afara cu lunile etc etc.
Acest raport si altele demonstreaza ca profesiunea psihiatrica este profund compromisa, fiind necesara reformarea sa urgenta. Lasand la o parte lispurile materiale, care constituie un subiect aparte, lipsa de compasiune si dispretul demonstrat de aceasta categorie profesionala fata de bolnavii psihic ii descalifica profund. Si daca profesia nu se poate curati din interior, schimbarea trebuie impusa prin coercitie din exterior. Insa ce ne facem ca si autoritatile (Parchetul, instantele, asa-zisul Consiliu National de Combatere a Discriminarii) inchid ochii si abdica de la misiunea pe care o au de proteja drepturile elementare ale fiintei umane in mod egal si fara discriminare, participand astfel la aceste abuzuri? In mod normal acest raport ar trebui intampinat cu un val de masuri represive si de reformare a unui sistem profund falimentar. Desigur sunt constient ca in Romania normalitatea este compromisa, dar schimbarea este inevitabila, ea va veni, insa ce pret continua sa plateasca victimele de azi pana atunci!
Va urma.
Raportul se refera la o gama larga de abuzuri. Comentez aici pe scurt doar cateva aspecte - in primul rand nerespectarea pe scara larga a garantiilor procedurale privind internarea nevoluntara in spitalele de psihiatrie. Raportul concluzioneaza ca sapte ani dupa adoptarea sa, personalul din unitatile susmentionate inca nu are cunostiinta de prevederile Legii sanatatii mentale, si unde cunosc aceste reglementari, aleg sa le ignore in totalitate. Este incredibila usurinta cu care o persoana oarecare ajunge a fi internata intr-un spital de psihiatrie, si impunitatea de care personalul din spitale se bucura in urma comiterii unor infractiuni considerate ca fiind deosebit de grave 'afara', cum ar fi lipsirea de libertate.
O data internata in spital, persoana cu pricina este supusa unui proces brutal de dezumanizare, spitalul fiind un spatiu paralel in care drepturile cele mai elemntare inceteaza a mai exista. Titulatura de spital psihiatric in Romania este un 'misnomer' - aceasta institutie nu are de a face cu vreun scop terapeutic, ci vizeza exclusiv exercitarea controlului asupra unor persoane care sunt 'altfel'. Iata doar cateva dintre abuzurile documentate de CRJ: supraglomerarea, personal insuficient/necalificat, lipsa de terapii alternative, hrana insuficienta sau servita in mod necorespunzator, lipsa completa a spatiului privat, nerespectarea deminitatii inerente fiintei umane etc etc. Numeroasele exemple furnizate de CRJ in raportul lor aduc aceasta lista seaca la viata: la Spitalul Drobeta Turnu Severin, femeile nu au voie sa-si vopseasca parul sau sa poarte bijuterii, la Spitalul Turceni pacientii nu au mai primit hartie igienica de 13 ani, la Spitalul turceni 130 de pacienti sunt inghesuiti intr-un singur salon cu o capacitate declarata de 100 de persoane, si nu sunt lasati afara cu lunile etc etc.
Acest raport si altele demonstreaza ca profesiunea psihiatrica este profund compromisa, fiind necesara reformarea sa urgenta. Lasand la o parte lispurile materiale, care constituie un subiect aparte, lipsa de compasiune si dispretul demonstrat de aceasta categorie profesionala fata de bolnavii psihic ii descalifica profund. Si daca profesia nu se poate curati din interior, schimbarea trebuie impusa prin coercitie din exterior. Insa ce ne facem ca si autoritatile (Parchetul, instantele, asa-zisul Consiliu National de Combatere a Discriminarii) inchid ochii si abdica de la misiunea pe care o au de proteja drepturile elementare ale fiintei umane in mod egal si fara discriminare, participand astfel la aceste abuzuri? In mod normal acest raport ar trebui intampinat cu un val de masuri represive si de reformare a unui sistem profund falimentar. Desigur sunt constient ca in Romania normalitatea este compromisa, dar schimbarea este inevitabila, ea va veni, insa ce pret continua sa plateasca victimele de azi pana atunci!
Va urma.
No comments:
Post a Comment