*La zi
pana la 5 septembrie 2014
Curtea
Europeana pentru Drepturile Omului (CEDO) a pronuntat deja mai multe hotarari
impotriva Romaniei in dosare initiate de persoane cu dizabilitati, ridicand o
gama variata de probleme: lipsa unei anchete efective cu privire la plangeri de
viol formulate de femei cu dizabilitati, conditii de trai in locuri de detentie
(inclusiv cu privire la lipsa accesibilitatii), procedurile de internare nevoluntara, capacitate juridica etc. Aceste cazuri au fost cel mai adesea
rezultatul efortului individual al victimelor, care nu beneficiat de regula de
asistenta juridica. Multe din dosarele care sunt acum pe rol sunt insa
sustinute de organizatii neguvernamentale si avocati profesionisti, ridicand
chestiuni inedite de drept. Anticipez deci ca aceasta juriprudenta va deveni
din ce in ce mai diversa, contribuind la o schimbare pozitiva a standardelor de
protectie a persoanelor cu dizabilitati in Romania si nu numai.
Mai
jos trec in revista aceste dosare, incluzand cauze care s-au soldat cu hotarari
de incalcare a Conventiei, decizii de inadmisibilitate, decizii de radiere de
pe rol (care au si ele semnificatia lor), precum si cateva din cauzele care
sunt pendinte, insotite de planurile de actiune depuse de Guvern la Comitetul
de Ministri in cadrul procesului de implementare a obligatiilor care ii revin,
si alte comentarii si articole publicate pe acest blog in trecut. Pun la
dispozitie aceasta resursa, pe care intentionez sa o aduc la zi in timp real,
tuturor celor interesati, in speranta ca o vor folosi in munca lor: persoane cu
dizabilitati, juristi, organizatii neguvernamentale, autoritati ale statului,
studenti si cadre didactice. Pentru orice fel de comentarii pe marginea acestei
compilatii va rog sa ma contactati la adresa: constantincojocariu@yahoo.com.
-
Comentariu general jurisprudenta CEDO impotriva Romaniei
pe tema dizabilitatii
Pe 9 iulie 2014 Comisarul
Consiliului Europei pentru Drepturile Omului a publicat un raport privind
vizita sa in Romania la inceputul anului. Raportul examineaza cu predilectie problema
drepturilor personelor cu dizabilitati, citand in acest sens mai multe hotarari
relevante ale CEDO, cat si anumite dosare aflate pe rol. Raportul este
disponibil AICI.
Rele tratamente
Ø Centrul de
Resurse Juridice in numele lui Valentin Campeanu c. Romaniei (Cerere
nr. 47848/08, hotararea Marii Camere din 17 iulie 2014)
Reclamantul, reprezentat de o organizatie
neguvernamentala, a fost un adolescent rom, seropozitiv, cu deficit de
invatare, care a crescut intr-un centru de plasament, fiind abandonat de
parinti. Cand a implinit varsta de 18 ani, Valentin a fost transferat succesiv
la un centru medico-social si la Spitalul Psihiatric Poiana Mare, unde a
decedat in urma lipsei tratamentului si ingrijirilor medicale necesare, precum
si sub efectul conditiilor de viata precare. Marea Camera a constatat
incalcarea Articolului 2 (dreptul la viata) si 13 (drept la un remediu efectiv).
Tot cu aceasta ocazie Marea Camera a recunoscut pentru prima data calitatea
procesuala a unei organizatii neguvernamentale de a reprezenta, in procedurile
de la Strasbourg, o persoana care a decedat in conditii suspecte, care nu avea
nici o ruda cunoscuta, chiar in lipsa unui mandat din partea acesteia.
- Mai multe info despre caz sunt disponibile AICI
Obligatia
de a efectua o ancheta efectiva cu privire la acuzatii de viol
Reclamanta
are dizabilitati psihosociale grave, a formulat o plangere pentru viol,
identificand presupusul faptuitor. Autoritatile emit initial o decizie de
neurmarire penala, ulterior constatata prescriptia faptelor, incluzand multiple
discutii cu privire la lipsa sau nu a consimtamantului reclamantei la momentul
comiterii faptei. Incalcare articol 3 procedural pe motivul lipsei unei anchete
efective.
Reclamanta
are dizabilitati psihosociale grave, cu multiple internari in spitalul de
pishiatrie de-a lungul timpului, a formulat plangere pentru viol. Politia emite
decizie de neurmarire penala, pe criteriul ca victima nu este credibila, si o
interneza la spitalul de psihiatrie. Avand in vedere circumstantele personale
ale victimei, Curtea o scuteste de cerinta indeplinirii criteriului epuizarii
remediilor domestice. Incalare Articol 3 procedural pe motivul lipsei unei
anchete efective.
Internare nevoluntara
Reclamanatul,
urmarit penal pentru ultraj, formuleaza mai multe acuzatii de abuz la adresa
autoritatilor. Este internat nevoluntar la Spitalul Obregia din Bucuresti in
cursul anului 2002, timp de 84 zile, in baza Art. 114 C. Penal. Este initial
diagnosticat cu probleme mintale, ulterior se constata ca desi are
discernamantul diminuat, nu se justifica internarea nevoluntara. Curtea
respinge capatul de cerere privind Articolul 3 substantial, considerand ca nu
exista suficiente dovezi ca reclamantul ar fi suferit de rele tratatmente in
cursul internarii. Pe de alta parte, se constata incalcarea Articolului 3
procedural pe motiv ca autoritatile au ramas pasive visavis de plangerile
reclamantului privind presupuse rele tratamente. Incalcare Articolul 5§1(e) pe
motiv ca autoritatile nu au obtinut un aviz psihiatric justificand masura internarii
timp de aproape o luna, pentru ca nu a fost demonstrata indeplinirea cerintei
periculozitatii cf. Art. 114 CP, si pentru ca nu a fost obtinut avizul
comisiei medicale cf. Art 162 CPC prealabil masurii internarii. Incalcare Art.
5§4 pe motivul lipsei controlului judiciar al masurii internarii si a cerintei
“perioadei rezonabile” aplicabile controlului judiciar.
In
urma unei acuze de denunt calomnios impotriva unui politist, reclamantul a fost
ridicat de politie din propriul domiciliu si internat nevoluntar pentru doua
saptamani in 2002 la Spitalul Obregia din Bucuresti, in virtutea Art. 117 CP.
A reiesit din ancheta ulterioara ca internarea s-a bazat pe un certficat
medical emis de un medic de familie care nu il vazuse niciodata pe reclamant si
din care reiesea ca sufera de schizofrenie. Spitalul a concluzionat ca
reclamantul nu sufera de nici o patologie mintala. Incalcare Art. 5§1(e) avand
in vedere ca masura internarii nu a fost necesara, ca autoritatile nu au
demonstrat ca reclamantul ar fi periculos, ca acesta nu avea antecedente
de boala psihica, ca nu a fost consultat de un psihiatru inainte de a fi internat,
ca alte masuri mai putin severe ca internarea nu au fost incercate. Curtea
regreta modalitatile in care a fost pusa in aplicare masura internarii de catre
politie. Incalcare art 5§4 din cauza lipsei in dreptul intern a unei modalitati
de a verifica legalitatea masurii de internare nevoluntara dispusa in virtutea
art. 117 CP.
Reclamantul,
fara probleme mintale in trecut, este condus in 2004 de politie la spitalul
psihiatric din Braila, in urma unor plangeri pe care le-a formulat impotriva
unui vecin. La spital este internat nevoluntar, ii sunt administrate sedative
fara consimtamant prealabil si este eliberat dupa trei zile. Plangerile sale
impotriva acestui abuz nu s-au soldat cu nici un rezultat positiv. Curtea
decide ca reclamantul a notificat suficient autoritatile interne cu privire la
cele intamplate, incat nu a mai fost nevoie sa epuizeze plangerea impotriva
masurii internarii nevoluntare in baza art. 54 din legea 487/2002. De altfel
Guvernul nu a reusit sa furnizeze nici macar un singur exemplu de juriprudenta
in acest sens. Pe fond, Articolul 5 a fost aplicabil, deoarece politia nu a
furnizat informatii complete privind scopul masurii internarii, care poate fi
astfel calificata drept nevoluntara, incalcare articolul 5§1(e) pentru mai
multe motive: lipsa formelor legale, pe fondul unor lacune ale legii 487/2002,
indeosebi cu privire la modalitate de notificare a persoanei internate nevoluntar si lipsa justificarii medicale pentru masura internarii nevoluntare.
Dupa
emiterea unei decizii de concediere declarate ulterior ilegala, fostul
angajator al reclamantului, o societate de stat, a solicitat Parchtului
internarea reclamentului intr-un spital psihiatric si punerea sa sub
interdictie. In doua randuri, pe 29 noiembrie 2001 si 6 decembrie 2001,
politisti in uniforma inarmati l-au ridicat pe reclamant de pe strada in timpul
zilei, fara nici un aviz prealabil, si l-au condus la laboratorul de medicina
legala pentru efectuarea unei expertize psihiatrice, retinandu-l cate aprox
cinci ore de fiecare data. Articolul 5 este aplicabil la ambele situatii de
retinere, chiar daca au fost relative scurte, avand in vedere maniera in care
reclamantul a fost retinut. Incalcare Art. 5§1(e) avand in vedere ca prevederea
legala invocata drept temei al retinerii (Art. 30 din Decretul 32/1954) era
prea vaga si ca reclamantul nu primise in prealabil nici o notificare pentru a
se prezenta de bunavoie pentru expertiza. Incalcare Art 13 pentru faptul ca
instantele interne au refuzat sa acorde daune pentru prejudiciul cauzat
reclamantului ca urmare a emiterii unor mandate de aducere fara temei.
B v.
Romania si B. v. Romania (No. 2)
implica aceeasi reclamanta. Acest caz priveste internarile psihiatrice repetate
ale acesteia intre 2003 si 2007, de cele mai multe ori la initiativa politiei,
cat si procedura prin care cei doi copii minori ai ei au fost plasati intr-un
centru rezidential. Incalcare Articolul 8 pentru faptul ca autoritatile nu au
initiat luarea masurii de protectie a tutelei, in lipsa careia o serie de
garantii prevazute in Lege 487/2002, care ar fi implicat prezenta unui
reprezentant, au devenit neoperante. O alta incalcare a Art. 8 pe motivul ca,
in lipsa unui reprezenant, reclamanta nu a fost implicate suficient in
procedurile de plasament al copiilor ei.
Conditii
de detentie
Reclamantul
a fost transportat de politie si internat nevoluntar la spitalul psihiatric
Sighetul Marmatiei timp de o saptamana in 2005, pentru motive neclare.
Incalcare Articol 3 pe motivul conditiilor de trai substandard din spital,
incluzand supraaglomerare, personal insuficient, epidemie de scabie si raie,
toalete intr-o stare deplorabila. Curtea a hotarat ca nu exista remedii ce
trebuiau epuizate in legatura cu acest aspect la epoca faptelor. Capatul de
cerere privind Art. 5 a fost respins pentru neepuizare cu referire la
posibilitatea de a contesta masura internarii cf. Art. 54 al L. 487/2002, chiar
in lipsa in speta a deciziei de notificare a internarii involuntare.
Reclamantul,
care sufera de paralizie a membrelor inferioare, a fost condamnat la inchisoare
pentru delapidare si frauda, fiind incarcerat la Jilava. S-a plans de lipsa
accesibilitatii in inchisoare si de faptul ca autoritatile i-au plasat copilul
in ingrijirea unui asistent maternal, avand in vedere ca el era incarcerat, iar
mama era internata intr-un spital psihiatric. Incalcare articol 3 pentru lipsa
accesibilitatii. Pe de alta parte, plasamentul copilului a fost justificat,
prin urmare Articolul 8 nu a fost incalcat.
Reclamantul,
cu deficit intelectual grav, analfabet, condamnat la 20 de ani inchisoare si
incarcerat la penitenciarele din Iasi, si, ulterior, din Bacau. In perioada
incarcerarii primeste permanent tratament cu antipsihotice, este internat in
spitale psihiatrice. Doua incalcari ale Art. 3. Prima, in contul conditiilor de
incarcerare inadecvate avand in vedere patologia de care sufera, a doua avand
in vedere lipsa completa de reactie a autoritatilor cu privire la numeroasele
plangeri pe care le-a depus privind abuzurile suferite din partea celorlalti
codetinuti.
Reclamantul,
condamnat la inchisoare pentru ucidere, a fost diagnosticat, in timp ce executa
pedeapsa, cu tuburare deliranta. Incalcare Articol 3 pentru lipsa ingrjirilor
medicale suficiente pentru problemele psihice ale reclamantului. Curtea a notat
de asemenea lipsa oricaror protocoale sau a altor reglementari cu privire la
tratamentul detinutilor bolnavi psihic.
Cereri
declarate inadmisibile
Reclamantul,
abandonat la nastere, diagnosticat cu deficit mintal, grad de handicap grav,
incapacitate totala de munca, obtine in instanta obligarea mamei sale,
rezidenta in Germania, la plata pensie alimentara. Se plange in fata Curtii
pentru faptul ca Germania si Romania nu l-au asistat in executarea acestei
decizii. Capatul de cerere prinvind Art. 6§1 si Art. 1 Prot 1 manifest
inadmisibile, Curtea constatand ca Guvernele implicate au actionat cu
diligenta, neputand fiind acuzate de pasivitate. Reclamantul s-a mai plans sub
Art. 2 de lipsa unui sprijin suficient din partea Statului. Respingere, avand
in vedere marja de apreciere larga a Statului in acest domeniu, cat si
evantaiul larg de prestatii puse de Stat la dispozitia persoanelor cu
dizabilitati.
Reclamantul,
cu distrofie musculara, s-a plans de faptul ca instantele din Piatra Neamt erau
inaccesibile, astfel incat nu a avut posibilitate sa conteste in instanta
decizia angajatorului sau de a-l concedia. In plus, alte cladiri si obiective
de infrastructura publica erau de asemenea inaccesibile. Curtea a respins
capatul de cerere privind articolul 6 ca manifest nefondat, din moment ce
existau alternative la prezenta in persoana a reclamantului in instanta,
inclusiv prin angajarea unui reprezentant, astfel ca accesul sau la justitie nu
a fost incalcat. Capatul de cerere privind Articolul 8 a fost respins partial
pentru neepuizarea cailor domestice de atac, partial pentru lipsa de precizie a
sustinerilor reclamantului.
-
Articol
Reclamantul
este tatal unui copil cu dizabilitati locomotorii si psihosociale care a fost
nevoit sa renunte la scoala speciala din cauza unui conflict cu directiunea.
Obiectul plangerii in fata Curtii il reprezinta refuzul autoritatilor de a
permite optiunea invatamantului la domiciliu. Respinsa ca manifest nefondata.
Reclamanta,
o calugarita facand parte dintr-o comunitate care milita pentru reforma
spirituala a BOR, a protestat cu privire la prezenta unor inalti ierarhi cu
ocazia unei manifestatii religioase la Galati. In urma unei plangeri a BOR,
Parchetul deschide urmarirea penala pentru infractiunile de tulburare a ordinii
publice si ultraj contra bunelor moravuri, dispunand in cele din urma
internarea nevoluntara a reclamantei intr-un spital psihiatric. Aceasta masura
nu a fost pusa niciodata in aplicare, fiind inca in vigoare la data la care
Curtea a examinat cazul. Masura a fost justificata si prin urmare Art. 5 nu a
fost incalcat, avand in vedere antecedentele de boala mintala a reclamantei,
concluziile unui raport de expertiza medico-legala confirmand diagnosticul de
boala mintala, lipsa de cooperare a reclamantei cu autoritatile.
Ø M.P. si altii c. Romaniei (Cerere nr. 39974/10, decizie 15 aprilie 2014)
Doi dintre reclamanti, sot si sotie, au un copil cu o malformatie genetica la un picior, nascut prin inseminare artificiala. S-au plans in nume propriu si in numele copilului cu privire la neglijenta doctorilor, care au omis sa-i informeze cu privire la riscul nasterii unui copil cu dizabilitati, precum si sa monitorizeze in mod adecvat evolutia sarcinii. Curtea a respins cererea ca inadmisibila.
Ø M.P. si altii c. Romaniei (Cerere nr. 39974/10, decizie 15 aprilie 2014)
Doi dintre reclamanti, sot si sotie, au un copil cu o malformatie genetica la un picior, nascut prin inseminare artificiala. S-au plans in nume propriu si in numele copilului cu privire la neglijenta doctorilor, care au omis sa-i informeze cu privire la riscul nasterii unui copil cu dizabilitati, precum si sa monitorizeze in mod adecvat evolutia sarcinii. Curtea a respins cererea ca inadmisibila.
Cauze
aflate pe rol
Ø Gherghina c.
Romaniei (Cerere nr. 42219/07,
decizie 6 martie 2012, pe rolul Marii Camere) -
accesibilitate invatamant universitar
Ø Elvira Popa c.
Romaniei (cerere nr. 4238/2009) - accesibilitate
Ø Malacu si altii c. Romaniei (cerere nr.
55093/2009) - rele tratamente cauzatoare de moarte in institutii
Ø Stepanian c. Romaniei (cerere
nr. 60103/2011) - rele tratamente cauzatoare de moarte in institutii
Ø Vasile Coman c. Romaniei (cerere
nr. 29103/2013) - internare nevoluntara, tratament nevoluntar
Ø Stoian c. Romaniei (cerere nr. 289/2014) - acces la educatie
Cauze
radiate de pe rol
Reclamanta,
pusa sub interdictie, contesta unele masuri luate de tutorele ei. Curtea a
solicitat lamuriri statului cu privire la tratamentul sub legea romana a
situatiilor de conflict de interes intre persoana pusa sub interdictie si
tutorele sau, precum si cu privire la obligatiile poziitve ale statului de a
proteja reclamantii. Cerere declarata inadmisibila, Curtea pierzand contactul
cu reclamanta.
Reclamanta,
o femeie fara domiciliu in varsta si suferind de mai multe boli, se plange de
refuzul statului de a-i aloca o locuinta sociala. Curtea ia act de dorinta
reclamantei care, invocand o experienta mistica, a renuntat la plangere si
radiaza cauza de pe rol.
Reclamanta, o femeie diagnosticata cu boli mentale,
s-a plans de rele tratamente in sediul politiei. Ulterior a fost plasata sub
interdictie si internata nevoluntar. Curtea radiaza cazul de pe rol datorita
faptului ca reclamanta nu a reusit sa isi numeasca un aparator in procedurile
din fata sa.
This comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete