Revin cu un scurt articol privind cauza Farcas impotriva Romaniei pe care l-am scris pentru blogul Asociatiei distroficilor muscular din Romania. Am mai scris despre acest dosar aici si aici - reamintesc ca il reprezint pe Dl Farcas si ca CEDO a organizat o sedinta publica in acest caz pe 27 aprilie. Conform regulii acestuii blog, preluarea informatiilor dupa acest post este libera, cu conditia acreditarii sursei.
Cauza Farcas impotriva Romaniei: o sansa pentru persoanele cu dizabilitati fizice din Romania?
Pe 27 Aprilie 2010 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a organizat la sediul sau din orasul francez Strasburg o sedinta publica in dosarul Farcas impotriva Romaniei. Avand in vedere raritatea acestor sedinte publice (organizate intr-o fractiune din dosarele pendinte pe rolul Curtii), acest eveniment semnaleaza un interes reimprospatat al Curtii fata de problematica incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilitati fizice din Romania si nu numai, suscitat probabil si de recenta intrare in vigoare a Conventiei ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati. Cazul in sine este o exemplificare fascinanta a teoriei « modelului social » al dizabilitatii conform careia discriminarea suferita de persoanele cu dizabilitati isi are originea in barierele impuse de societate (precum lipsa accesibilitatilor, a adaptarilor rezonabile la locul de munca, prejudecatile, stereotipiile etc), si nu in conditia fizica (sau mentala) a persoanei in cauza. Astfel, in cazul nostru, un sir de obstacole si gesturi discriminatorii, l-au transformat pe Domnul Alois Farcas dintr-un membru activ si productiv al societatii, cu o experienta de 20 de ani la locul de munca, intr-o persoana complet dependenta de asistenta sociala primita de la Stat, complet izolata de restul societatii. In acest articol voi face un succint sumar al situatiei de fapt semnalate de Alois Farcas, petent in aceasta cauza, si argumentele de drept invocate in fata Curtii. In final voi face unele speculatii cu privire la prezumtivele consecinte ale unei eventuale hotarari favorabile.
Alois Farcas s-a nascut in 1964 si locuieste in Piatra Neamt. Farcas sufera din copilarie de distrofie musculara progresiva in foma centurilor. In cursul timpului, petentul a fost internat in mai multe randuri la Centrul de patologie neuro-musculara « Dr. Radu Horia » din Valcele, Jud. Covasna unde a urmat tratament de specialitate. Datorita afectiunii de care sufera, Farcas se poate deplasa cu oarecare greutate si pe distante relativ scurte, insa nu utilizeaza un fotoliu rulant. De asemenea, el nu poate urca planuri inclinate pe cont propriu, in absenta unei bare laterale sau fara asistenta din partea unei alte persoane. Aceste inconveniente au putut fi compensate intr-o oarecare masura atata timp cat petentul a beneficiat de un autoturism Trabant adaptat nevoilor sale specifice.
Inainte de a fi concediat, Alois Farcas a lucrat pentru mai bine de 20 de ani la Romtelecom, pe postul de electronist echipamente digitale. La inceputul anului 2004 petentul a fost transferat pe un post care presupunea interventii la domiciuliul/sediul clientilor, dupa ce atelierul in care lucra a fost desfiintat in urma unei restructurari. Avand in vedere ca lipsa accesibilitatilor in Piatra Neamt, ca in restul Romaniei, este generalizata, petentul a fost nevoit sa renunte la noul sau post, contractul sau de munca fiind incheiat prin acordul partilor la sfarsitul lui aprilie 2004.
Intre timp, confruntandu-se cu pierderea iminenta a singurei sale surse de venit, Farcas a initiat demersurile pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Atunci cand s-a deplasat la Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, petentul a constatat ca intrarea acestuia nu era accesibila pentru persoanele cu dizabilitati fizice! Comisia nu a gasit insa nici un impediment pentru a discuta solicitarea petentului in absenta sa, acordandu-i acestuia gradul de handicap grav fara asistent personal. In septembrie 2004 certificatul a fost revuizuit in sensul acordarii dreptului la asistent personal. Ulterior, Casa judeteana de pensii a acordat petentului gradul doi de invaliditate, calculandu-i o pensie de aproximativ 13% din valoarea salariului pe care il avea inainte de a intreruperea contractului de munca.
Alois Farcas a incercat sa atace in instanta modalitatea in care a avut loc desfacerea contractului sau de munca, respectiv modalitatea in care i-au fost stabilite drepturile ce ii reveneau prin prisma « handicapului » de care sufera, atat de catre Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si de catre Casa judeteana de pensii. Cand s-a deplasat insa la instantele din Piatra Neamt, Farcas a descoperit ca sediile sectiei civile, respectiv al sectiei penale ale Tribunalului Neamt erau inaccesibile pentru persoanele cu dizabilitati. Atunci cand a incercat sa obtina asistenta unui avocat, petentul a observat ca sediul Baroului de avocati Neamt precum si cabinetele de avocat situate in imediata proximitate a Tribunalului Neamt erau de asemenea inaccesibile.
Vazandu-si blocat accesul la justitie, Alois Farcas a formulat, in acelasi an, 2004, o plangere catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Iata principalele argumente aduse in atentia Curtii.
In primul rand, el s-a plans de incalcarea drepului sau la un proces echitabil prin faptul ca sediile instantelor de judecata din Piatra Neamt si Baroul de avocati local nu sunt accesibile pentru persoanele cu dizabilitati fizice.
In al doilea rand, petentul s-a plans de incalcarea dreptului sau la viata privata sub doua aspecte. Pe de o parte el s-a plans de faptul ca persoanele din Piatra Neamt cu dizabilitati fizice nu pot beneficia de infrastructura publica din municipiu, care le este, in mare parte, inaccesibila: incepand de la accesul la unele institutii publice precum Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, instantele de judecata, transportul in comun si pana la trotuarele, magazinele si policlinica medicala din cartierul in care locuieste petentul. Tinand seama si de faptul ca petentul nu si-a mai putut permite costurile legate de intretinerea autoturismului in stare de buna functiune, el s-a vazut practic blocat in apartmentul sau, libertatea sa de miscare fiind limitata la o raza de 600 in jurul apartamentului sau. In sfarsit, petentul a fost nevoit sa intrerupa tratamentul medical de specialitate pe care il urma, cu riscul unei inrautatiri treptate a bolii de care sufera, avand in vedere natura sa progresiva. Pe de alta parte petentul s-a plans ca procedurile administrative in urma carora autoritatile competente (respectiv Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si Casa judeteana de pensii) au stabilit avantajele care ii reveneau conform legii in virtutea statutului sau de persoana cu handicap au fost arbitrare si nelegale.
In ultimul rand, petentul a argumentat ca lipsa generalizata a accesibilitatilor in Municipiul Piatra Neamt este o forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii in contradictie cu prohibitia de a discrimina inclusa in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Dupa organizarea sedintei publice din 27 aprile 2010, Curtea a intrat in deliberare, o hotarare fiind asteptata probabil pana la sfarsitul anului. Importanta unei hotarari favorabile nu poate fi subestimata. In primul rand o astfel de hotarare ar revizui semnificativ jurisprudenta Curtii privind obligatia Statelor membre de a efectua unele lucrari care sa inlesneasca accesul la infrastructura publica pentru persoanele cu dizabilitati, pe un picior de egalitate cu restul populatiei. In acest sens o astfel de hotarare ar reprezenta un precedent favorabil aplicabil in toata Europa.
In ceea ce priveste consecintele pentru tara noastra, trebuie spus ca hotararile CEDO au forta obligatorie in Romania. Petentul a aratat in fata Curtii ca legislatia in Romania este deficitara, ca nu exista planuri pentru accesibilizarea graduala a spatiului public, ca nu se colecteaza date privind accesibilizarea mediului public in Romania, ca implementarea legsialtiei existente este deficitara. O hotarare favorabila ar da nastere la o obligatie in sarcina Romaniei de a remedia toate aceste aspecte. La nivel local, Consiliul Local Piatra Neamt ar trebui sa se angajeze in eforturi sustinute pentru imbunatatirea nivelului de accesibilitate in oras, in special in ceea ce priveste cladirile vizate de aceasta plangere. In sfarsit, autoritatile competente ar trebui sa reanalizeze capacitatea petentului de a participa in viata sociala si sa aloce masuri de asistenta adecvate si suficiente in acest sens.
Constantin Cojocariu lucreaza ca avocat pentru INTERIGHTS, o organizatie neguvernamentala non-profit cu sediul in Londra (www.interights.org), care furnizeaza sprijin victimelor unor incalcari ale drepturilor omului in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Constantin l-a reprezentat pe Alois Farcas in fata Curtii Europene si este contactabil pe email, ccojocariu@interights.org.
Cauza Farcas impotriva Romaniei: o sansa pentru persoanele cu dizabilitati fizice din Romania?
Pe 27 Aprilie 2010 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a organizat la sediul sau din orasul francez Strasburg o sedinta publica in dosarul Farcas impotriva Romaniei. Avand in vedere raritatea acestor sedinte publice (organizate intr-o fractiune din dosarele pendinte pe rolul Curtii), acest eveniment semnaleaza un interes reimprospatat al Curtii fata de problematica incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilitati fizice din Romania si nu numai, suscitat probabil si de recenta intrare in vigoare a Conventiei ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati. Cazul in sine este o exemplificare fascinanta a teoriei « modelului social » al dizabilitatii conform careia discriminarea suferita de persoanele cu dizabilitati isi are originea in barierele impuse de societate (precum lipsa accesibilitatilor, a adaptarilor rezonabile la locul de munca, prejudecatile, stereotipiile etc), si nu in conditia fizica (sau mentala) a persoanei in cauza. Astfel, in cazul nostru, un sir de obstacole si gesturi discriminatorii, l-au transformat pe Domnul Alois Farcas dintr-un membru activ si productiv al societatii, cu o experienta de 20 de ani la locul de munca, intr-o persoana complet dependenta de asistenta sociala primita de la Stat, complet izolata de restul societatii. In acest articol voi face un succint sumar al situatiei de fapt semnalate de Alois Farcas, petent in aceasta cauza, si argumentele de drept invocate in fata Curtii. In final voi face unele speculatii cu privire la prezumtivele consecinte ale unei eventuale hotarari favorabile.
Alois Farcas s-a nascut in 1964 si locuieste in Piatra Neamt. Farcas sufera din copilarie de distrofie musculara progresiva in foma centurilor. In cursul timpului, petentul a fost internat in mai multe randuri la Centrul de patologie neuro-musculara « Dr. Radu Horia » din Valcele, Jud. Covasna unde a urmat tratament de specialitate. Datorita afectiunii de care sufera, Farcas se poate deplasa cu oarecare greutate si pe distante relativ scurte, insa nu utilizeaza un fotoliu rulant. De asemenea, el nu poate urca planuri inclinate pe cont propriu, in absenta unei bare laterale sau fara asistenta din partea unei alte persoane. Aceste inconveniente au putut fi compensate intr-o oarecare masura atata timp cat petentul a beneficiat de un autoturism Trabant adaptat nevoilor sale specifice.
Inainte de a fi concediat, Alois Farcas a lucrat pentru mai bine de 20 de ani la Romtelecom, pe postul de electronist echipamente digitale. La inceputul anului 2004 petentul a fost transferat pe un post care presupunea interventii la domiciuliul/sediul clientilor, dupa ce atelierul in care lucra a fost desfiintat in urma unei restructurari. Avand in vedere ca lipsa accesibilitatilor in Piatra Neamt, ca in restul Romaniei, este generalizata, petentul a fost nevoit sa renunte la noul sau post, contractul sau de munca fiind incheiat prin acordul partilor la sfarsitul lui aprilie 2004.
Intre timp, confruntandu-se cu pierderea iminenta a singurei sale surse de venit, Farcas a initiat demersurile pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Atunci cand s-a deplasat la Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, petentul a constatat ca intrarea acestuia nu era accesibila pentru persoanele cu dizabilitati fizice! Comisia nu a gasit insa nici un impediment pentru a discuta solicitarea petentului in absenta sa, acordandu-i acestuia gradul de handicap grav fara asistent personal. In septembrie 2004 certificatul a fost revuizuit in sensul acordarii dreptului la asistent personal. Ulterior, Casa judeteana de pensii a acordat petentului gradul doi de invaliditate, calculandu-i o pensie de aproximativ 13% din valoarea salariului pe care il avea inainte de a intreruperea contractului de munca.
Alois Farcas a incercat sa atace in instanta modalitatea in care a avut loc desfacerea contractului sau de munca, respectiv modalitatea in care i-au fost stabilite drepturile ce ii reveneau prin prisma « handicapului » de care sufera, atat de catre Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si de catre Casa judeteana de pensii. Cand s-a deplasat insa la instantele din Piatra Neamt, Farcas a descoperit ca sediile sectiei civile, respectiv al sectiei penale ale Tribunalului Neamt erau inaccesibile pentru persoanele cu dizabilitati. Atunci cand a incercat sa obtina asistenta unui avocat, petentul a observat ca sediul Baroului de avocati Neamt precum si cabinetele de avocat situate in imediata proximitate a Tribunalului Neamt erau de asemenea inaccesibile.
Vazandu-si blocat accesul la justitie, Alois Farcas a formulat, in acelasi an, 2004, o plangere catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Iata principalele argumente aduse in atentia Curtii.
In primul rand, el s-a plans de incalcarea drepului sau la un proces echitabil prin faptul ca sediile instantelor de judecata din Piatra Neamt si Baroul de avocati local nu sunt accesibile pentru persoanele cu dizabilitati fizice.
In al doilea rand, petentul s-a plans de incalcarea dreptului sau la viata privata sub doua aspecte. Pe de o parte el s-a plans de faptul ca persoanele din Piatra Neamt cu dizabilitati fizice nu pot beneficia de infrastructura publica din municipiu, care le este, in mare parte, inaccesibila: incepand de la accesul la unele institutii publice precum Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, instantele de judecata, transportul in comun si pana la trotuarele, magazinele si policlinica medicala din cartierul in care locuieste petentul. Tinand seama si de faptul ca petentul nu si-a mai putut permite costurile legate de intretinerea autoturismului in stare de buna functiune, el s-a vazut practic blocat in apartmentul sau, libertatea sa de miscare fiind limitata la o raza de 600 in jurul apartamentului sau. In sfarsit, petentul a fost nevoit sa intrerupa tratamentul medical de specialitate pe care il urma, cu riscul unei inrautatiri treptate a bolii de care sufera, avand in vedere natura sa progresiva. Pe de alta parte petentul s-a plans ca procedurile administrative in urma carora autoritatile competente (respectiv Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si Casa judeteana de pensii) au stabilit avantajele care ii reveneau conform legii in virtutea statutului sau de persoana cu handicap au fost arbitrare si nelegale.
In ultimul rand, petentul a argumentat ca lipsa generalizata a accesibilitatilor in Municipiul Piatra Neamt este o forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii in contradictie cu prohibitia de a discrimina inclusa in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Dupa organizarea sedintei publice din 27 aprile 2010, Curtea a intrat in deliberare, o hotarare fiind asteptata probabil pana la sfarsitul anului. Importanta unei hotarari favorabile nu poate fi subestimata. In primul rand o astfel de hotarare ar revizui semnificativ jurisprudenta Curtii privind obligatia Statelor membre de a efectua unele lucrari care sa inlesneasca accesul la infrastructura publica pentru persoanele cu dizabilitati, pe un picior de egalitate cu restul populatiei. In acest sens o astfel de hotarare ar reprezenta un precedent favorabil aplicabil in toata Europa.
In ceea ce priveste consecintele pentru tara noastra, trebuie spus ca hotararile CEDO au forta obligatorie in Romania. Petentul a aratat in fata Curtii ca legislatia in Romania este deficitara, ca nu exista planuri pentru accesibilizarea graduala a spatiului public, ca nu se colecteaza date privind accesibilizarea mediului public in Romania, ca implementarea legsialtiei existente este deficitara. O hotarare favorabila ar da nastere la o obligatie in sarcina Romaniei de a remedia toate aceste aspecte. La nivel local, Consiliul Local Piatra Neamt ar trebui sa se angajeze in eforturi sustinute pentru imbunatatirea nivelului de accesibilitate in oras, in special in ceea ce priveste cladirile vizate de aceasta plangere. In sfarsit, autoritatile competente ar trebui sa reanalizeze capacitatea petentului de a participa in viata sociala si sa aloce masuri de asistenta adecvate si suficiente in acest sens.
Constantin Cojocariu lucreaza ca avocat pentru INTERIGHTS, o organizatie neguvernamentala non-profit cu sediul in Londra (www.interights.org), care furnizeaza sprijin victimelor unor incalcari ale drepturilor omului in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Constantin l-a reprezentat pe Alois Farcas in fata Curtii Europene si este contactabil pe email, ccojocariu@interights.org.
No comments:
Post a Comment