Am intalnit-o recent in cursul unui seminar la Bruxelles prilejuit de lansarea raportului "Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap pe Doamna Ioana Mihaela Lese, presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap. Reamintesc ca ANPH este principala autoritate administrativa la nivel central cu atributii de coordonare si monitorizare in domeniul politicilor publice privind persoanele cu handicap, o categorie a populatiei marginalizata si abuzata din plin inainte si dupa 1989. Urmeaza ca presedintele ANPH este cel mai inalt demnitar in stat cu atributii in acest domeniu. In plus, in aceasta calitate, presedintele are ultimul cuvant in procesul de distribuire a mai multor milioane de euro de la bugetul statului, din fonduri structurale, de la Banca Mondiala etc.
Doamna Lese a avut o prestatie “stearsa” la Bruxelles. Discursul dumneaei in calitate de membru al unui panel poate fi calificat cu incredere drept o catastrofa cu public, sfarsind aproape in lacrimi. Pe langa faptul ca nu a reusit sa spuna nimic de substanta, Doamna Lese a cedat nervos in urma unei interventii din public din partea unui utilizator roman de scaun cu rotile care a chestionat prestatia Romaniei in domeniu, declarand ca “I am not used to speaking in public in the presence of so many experts”. Ce-i drept Doamna Lese se afla sub presiune din partea unui public care includea mai multi membri ai Parlamentului European, membri ai unor ONG-uri mari din Bruxelles, persoane cu dizabilitati din toata Europa, avand in vedere ca raportul sus-mentionat viza cu precadere practici nelegale prevalente in Romania.
In privat, Doamna Lese a facut o serie de declaratii aiuritoare. De examplu, Doamna Lese si secretara dumneaei nu aveau idée ca pana acum cativa ani sute de oameni mureau cu zile la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din cauza conditiilor deplorabile din acea unitate. Dupa ce s-a recules pentru ceva timp, fiind socata de gravitatea informatiilor ce le-a primit, Doamna a venit la mine si mi-a comunicat ca ignoranta dumneaei este explicabila din moment ce spitalul cu pricina se afla in subordinea Ministerului Sanatatii, si nu a Ministerului Muncii, angajatorul dumneaei. Samd.
Cand m-am intors la birou am incercat sa obtin mai multe informatii despre Doamna Lese. Site-ul ANPH nu contine nici o informatie despre experienta profesionala sau studiile sale, insa din declaratia de avere reiese ca a fost angajata pana nu de mult la Parlamentul European, realizand traduceri secretariat. Se pare ca a mai lucrat in cadrul Agentiei pentru Protectia Mediului, ca responsabila pentru relatii internationale. In octombrie 2009 Doamna Lese a fost numita de premierul Boc in functia de presedinte al ANPH. Si cam atat. Aparenta lipsa de experienta relevanta a Dnei Lese este pana la un punct de inteles avand in vedere varsta sa deloc inaintata.
Ar mai fi de precizat predecesorii Dnei Lese la conducerea ANPH au fost de un calibru comparabil, remarcandu-se mai mult prin cultivarea unor interese de casta sau individuale in detrimentul grupului vizat, si cu o calificare indoielnica. Concluziile sunt triste si las cititorii sa le formuleze – privind bunaoara criteriile folosite in promovarea acestor persoane in functii administrative importante, buna credinta a guvernantilor in asigurarea reformelor promise sau daca lupta pentru schimbare mai are vreun rost in aceste circumstante cu totul si cu totul demotivante.
Doamna Lese a avut o prestatie “stearsa” la Bruxelles. Discursul dumneaei in calitate de membru al unui panel poate fi calificat cu incredere drept o catastrofa cu public, sfarsind aproape in lacrimi. Pe langa faptul ca nu a reusit sa spuna nimic de substanta, Doamna Lese a cedat nervos in urma unei interventii din public din partea unui utilizator roman de scaun cu rotile care a chestionat prestatia Romaniei in domeniu, declarand ca “I am not used to speaking in public in the presence of so many experts”. Ce-i drept Doamna Lese se afla sub presiune din partea unui public care includea mai multi membri ai Parlamentului European, membri ai unor ONG-uri mari din Bruxelles, persoane cu dizabilitati din toata Europa, avand in vedere ca raportul sus-mentionat viza cu precadere practici nelegale prevalente in Romania.
In privat, Doamna Lese a facut o serie de declaratii aiuritoare. De examplu, Doamna Lese si secretara dumneaei nu aveau idée ca pana acum cativa ani sute de oameni mureau cu zile la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din cauza conditiilor deplorabile din acea unitate. Dupa ce s-a recules pentru ceva timp, fiind socata de gravitatea informatiilor ce le-a primit, Doamna a venit la mine si mi-a comunicat ca ignoranta dumneaei este explicabila din moment ce spitalul cu pricina se afla in subordinea Ministerului Sanatatii, si nu a Ministerului Muncii, angajatorul dumneaei. Samd.
Cand m-am intors la birou am incercat sa obtin mai multe informatii despre Doamna Lese. Site-ul ANPH nu contine nici o informatie despre experienta profesionala sau studiile sale, insa din declaratia de avere reiese ca a fost angajata pana nu de mult la Parlamentul European, realizand traduceri secretariat. Se pare ca a mai lucrat in cadrul Agentiei pentru Protectia Mediului, ca responsabila pentru relatii internationale. In octombrie 2009 Doamna Lese a fost numita de premierul Boc in functia de presedinte al ANPH. Si cam atat. Aparenta lipsa de experienta relevanta a Dnei Lese este pana la un punct de inteles avand in vedere varsta sa deloc inaintata.
Ar mai fi de precizat predecesorii Dnei Lese la conducerea ANPH au fost de un calibru comparabil, remarcandu-se mai mult prin cultivarea unor interese de casta sau individuale in detrimentul grupului vizat, si cu o calificare indoielnica. Concluziile sunt triste si las cititorii sa le formuleze – privind bunaoara criteriile folosite in promovarea acestor persoane in functii administrative importante, buna credinta a guvernantilor in asigurarea reformelor promise sau daca lupta pentru schimbare mai are vreun rost in aceste circumstante cu totul si cu totul demotivante.
No comments:
Post a Comment