Impresii post-Interlaken (1)

Joi si vineri a avut loc la Interlaken o conferinta ministeriala privind viitorul Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu participare la nivelul ministrilor de justitie din toate cele 47 State membre. Conferinta s-a soldat cu adoptarea unei Declaratii care traseaza temele majore pe care trebuie sa se focuseze reforma pe termen scurt a Conventiei si o agenda pentru realizarea acestui program. Comitetul de Ministri, cu participarea celorlate organe ale Consiliului Europei primeste asadar un mandat destul de dealiat pentru continuarea reformei CEDO.

Declaratia face referire la nivel de principiu la obligatiile tuturor actorilor din sistem (state membre, Curte, Comitetul de Ministri) de a participa la corectarea problemelor de care sufera Curtea in prezent, precum si la chestiuni de fond concrete precum cererile repetitive sau cererile inadmisibile. Spicuiesc doar cateva aspecte pentru moment - angajamentul fata de mecanismul de petitie individuala este reafirmat de Statele membre ("strong commitment"), se preconizeaza crearea unui mecanism de filtrare a cererilor inadmisibile, in timp ce Comitetul de Minsitri scapa oarecum cu fata curata, recomandarile privind procesul de supervizare a implementare a hotararilor fiind mai degraba vagi si lipsite de substanta. Se remarca de asemenea tentativa Statelor de a influenta in mod nepermis mandatul Curtii de a interpreta in mod suveran Conventia, prin solicitarea pe care o fac Curtii de a se abtine la a examina chestiunile de fapt si intepretare a dreptului intern ce au fost decise deja de instantele interne (vezi cauza Lautsi mai jos), precum si de a aplica cu mai mare strictete criteriile de admisibilitate prevazute de Conventie.

Intalnirea de la Interlaken in sine a fost destul de arida si regizata pana in ultimul detaliu. Agenda a inclus exclusiv speechuri, eliminand in totalitate orice discutie. In mod special statele membre (toate 47) au avut posibilitatea sa isi exprime pozitia relativ la Declaratia ce fusese negociata in prealabil in interventii de 3 minute, in ordine alfabetica a la Eurovision.

Multe state s-au limitat la declaratii abstracte de sprijin care au reprodus in mare continutul Declaratiei. Cu toate acestea, unele state au iesit din canon, facand unele afirmatii notabile. Unele state au venit cu propuneri concrete de reformare a sistemului (de ex. Moldova sau Ucraina). Alte state, indeosebi din vest, au facut referire in mod constructiv si onest la unele chestiuni incomode precum solicitarile initiale de a suplimenta bugetul alocat Curtii pentru a face fata valului de plangeri, sau in leagtura cu blamarea anumitor state pentru refuzul de a lua masuri pentru stoparea valului de plangeri cu care alimenteaza Curtea. Atitutdinea pozitiva si constructiva a acestor state este cu atat mai laudabila cu cat majoritatea reprezentantilor au tacut malc in legatura cu propunerile de suplimentare a bugetului sau de eficientizare a procedurii in fata Comitetului de Ministri.

In fine, cateva state (respectiv Italia, Malta, Lituania) au fost deosebit de recalcitrante, si, in mod neuzual, au invocat hotararea in cauza Lautsi v. Italia (privind prezenta crucifixelor in scoli) ca un exemplu de situatie in care Curtea ar trebui sa manifeste deferenta fata de judecatorul national. Avand in vedere ca Italia a solicitat judecarea acestei cauze de catre Marea Camera, cauza Lautsi se poate transforma intr-un test major asupra relatiilor dintre Curte si state in legatura cu chestiuni contencioase care tin de specificul local al tarii in cauza. despre asta insa intr-un alt post.

Despre participarea Romaniei in acest proces intr-un post viitor.

Organizatiile guvernamentale au participat si ele in acest proces, in ciuda atitudinii mai degraba ostile a statelor. Iata spre exemplu un clip realizat de Amensty cu aceasta ocazie, cu privire la importanta Curtii pentru cetatenii de rand ai Europei.