Monday 1 February 2010

Interlaken, pe ultima suta de metri

Revin cu oarecare precizari privind conferinta Statelor Parti la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului ce va avea loc pe 18-19 februarie la Interlaken, in Elvetia, si la care voi avea "privilegiul" sa particip.

Este de asteptat ca inaltii demnitari prezenti la Interlaken sa mandateze negocierea unei noi etape in perpetua reforma a Curtii Europene. Discutiile in avansul intalnirii, precum si draftul declaratiei aflat acum in atentia negociatorilor sunt modelate de doua forte diametral opuse. Pe de o parte este dorinta nemarturisita si disimulata vinovat a unor State, in special din est, de a controla directia in care se indreapta jurisprudenta Curtii, in sensul unui respect mai consistent pentru marja de apreciere ce considera ca li se datoreaza, in special in chestiuni controversate precum, bunaoara, razboiul din Cecenia, drepturile homosexualilor sau prezenta simbolurilor religioase in scoli. Pe de alta parte, organismele Consiliului Europei, precum si unele State incearca sa traduca in realitate principiul subsidiaritatii, in sensul sublinierii ca principala cauza a crizei traversate de Curte a lipsei complete de aderenta a unor State la angajamentele pe care si le-au asumat in virtutea Conventiei.

Cele mai multe documente lansate in pregatirea conferintei de la Interlaken se feresc sa puna acest din urma diagnostic, si se limiteaza la mult batatorite si sterile chestiuni precum fenomenul cererilor repetitive, noul mecanism de filtrare, statutul Curtii etc. Sa fie clar, aceste propuneri nu reprezinta solutia pe termen lung a problemelor intampinate de Curte. Doar Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pune degetul pe rana si identifica principalii vinovati pentru starea de colaps in care se afla Curtea in momentul de fata: Statele care nu isi fac ordine in propria curte in spiritul Conventiei, si care abdica de la angajamentele pe care le au fata de propriii cetateni si fata de Europa. Problema existentiala a Curtii este supraincararea. In acelasi timp patru dintre cele 47 State Parte la Conventie sunt responsabile pentru 57% din totalul cauzelor pendinte in fata Curtii - Rusia 28%, Turcia 11%, Ucraina 8.6%, Romania 8.3%; primele zece state impreuna raspund pentru 77% din totalul cauzelor (incluzand, in afara statelor est-europene si Italia).

Sper (neintemeiat cel mai probabil), ca Interlaken va semnala acestor state ca atitudinea lor este intolerabila, si ca trebuie sa ia de urgenta masuri substantiale de reforma, oferind bineinteles asistenta tehnica necesara in acest sens. Este inadmisibil ca Romania de exemplu sa tina Europa prizonier prin incapacitate/incompetenta/rea-vointa. Oficialii nostri (care nu mai au scuza alegerilor), demonstreaza ignoranta si indiferenta visavis de framantarile europene ori de cate ori li se ofera ocazia. La intalnirile organizate la nivel european la care se discuta reforma institutionala europeana, reprezentantii Romaniei isi asuma rolul de mobilier si pastreaza o tacere suverana. Nici chiar acum, cand toti discuta cu frenezie presupusa reforma anuntata la Interlaken, romanii nu demonstreaza nici un interes: pe site-ul oficial al conferintei nu exista nici un comentariu din partea Romaniei asupra vreunui draft al declaratiei finale a conferintei, desi repet, Romania este unul din furnizorii de nadejde de cazuri pentru Curtea Europeana. Avand in vedere ca nici la nivel intern nu exista nici un fel de dezbatere asupra momentului Interlaken, astept cu nerabdare sa vad fetele inaltilor demnitari romani la Interlaken atunci cand li se cere socoteala cu privire la situatia pe care o patroneaza. Eu inteleg ca acestia sunt maestri in combinatii de culise, mai mult decat pe fata, dar pana la urma nu se poate, tot explodeaza mamaliga.

Ma tem ca deznodamantul conferintei va fi indecis, si ca cele doua tabere o vor da la pace in spiritul celui mai mic numitor comun, mandatand in termeni imprecisi discutii asupra continuarii/restartarii reformei Curtii. Cel putin discutia privind constitutionalizarea Curtii a fost abandonata pe moment si angajamentul fata de mecanismul petitiei individuale va fi cel mai probabil ranforsat. Ceea ce ar insemna ca le-ar reveni in continuare Curtii si impotentului Comitet de Ministri sarcina de a continua lupta cu arme inegale impotriva Statelor repetente la CEDO, deci un sfarsit in coada de peste a mult trambitatei conferinte de la Interlaken. In fine, vom trai si vom vedea.

Opinia Parlamentului European mentionata mai sus si a carei lectura o recomand celor interesati se gaseste pe blogul ECHR aflat in bara din dreapta. Un alt document cat de cat interesant si relevant este cel al Comisarului Hammarberg, care se concentreaza asupra obligatiei statelor de aplica Conventia pe plan intern - se gaseste AICI. De asmenea recomand citirea documentului de pozitie a ONGurilor internationale la a carui redactare am participat, tot pe blogul ECHR. In fine, siteul Consiliului Europei contine date la zi privind procesul Interlaken.

No comments:

Post a Comment