Friday, 17 September 2010
Caragiale in limba romani
Zilele trecute a avut loc o premiera importanta pentru cultura romilor si pentru cultura romana - o piesa de teatru in limba rromani, cu actori romi. Sunt convins ca Noaptea furtunoasa a lui Caragiale a sunat incredibil in romani, si imi doresc sa am sansa sa o vad si eu pe viu. Succes si la mai mare!
Sunday, 8 August 2010
Articol privind sistemul de implementare a hotararilor CEDO
Un articol de-al meu a fost inclus in cel mai recent numar al periodicului Roma Rights editat de European Roma Rights Centre, avand ca focus tematic problematica implementarii hotararilor CEDO privindu-i pe romi. Articolul meu, plasat in introducerea jurnalului, ofera o perspectiva generala asupra acestei teme, prin prisma perpetuei reforme a mecanismului consacrat de Conventie. Restul jurnalului contine mai multe studii de caz, inclusiv unul privind implementarea defectuoasa a hotararilor CEDO privind pogromul din Hadareni, scris de prietenul Istvan Haller.
Iata introducerea articolului:
Improving the Effectiveness of the Implementation of Strasbourg Court Judgments in Light of Ongoing Reform Discussions
The system of human rights protection instituted by the European Convention on Human Rights (ECHR or the Convention) is rightly considered to be the most successful and innovative in the world. However, in the past 15 years the European Court of Human Rights (ECtHR or the Court) has faced escalating challenges threatening its very existence. The most significant problem is that the Court is overwhelmed by a mounting number of cases. In May 2010, the number of cases pending before a judicial formation within the Court had risen to 126,200, representing a 60% increase since the beginning of the year. Managing this caseload is an increasingly difficult task causing very long waiting times, which are potentially in breach of the fair trial rules included in the Convention. This crisis has engendered an extensive debate, which has now been ongoing for many years. It aims at identifying the best solutions for stemming the flow of cases and restoring the effectiveness of the Court. The reform discussions have led to the publication of many reports (by the Evaluation Group, Lord Woolf, the Group of Wise Persons and the Court), declarations, recommendations, resolutions and at least one Protocol to the Convention (No. 14). The process received fresh impetus from a high-level inter-governmental conference, which took place in February 2010 and led to the adoption of the Interlaken Declaration. Therein, the 47 Council of Europe Member States formally reaffirmed their commitment to the Convention and the Court and adopted an action plan “as an instrument to provide political guidance for the process towards the long-term effectiveness of the Convention system,” including a timeline for its implementation.
This article provides a non-exhaustive account of the main themes of the discussions aimed at improving the implementation process and examines the main achievements of the reform process in that context. States are primarily responsible for enforcing the Convention in their jurisdiction, under the supervision of the Committee of Ministers. In addition, the Court and the Parliamentary Assembly of the Council of Europe (PACE) have the ability to influence the process to ensure better execution. I will examine the international dimensions of the implementation process in light of the wider debates concerning the reform of the Court.
This article should provide some useful background to the discussion hosted by the current issue of Roma Rights, which focuses on the perceived poor implementation of ECtHR judgments concerning Romani applicants. Claims that the States’ records of implementing Roma rights judgments is poorer compared to judgments concerning other categories of claimants are not supported by empirical evidence. Recent research concludes that “on the whole […] minority-related judgments are not characterised by slower or delayed implementation in comparison to the other cases.” On the other hand, a detailed understanding of the challenges and opportunities presented in the implementation process would assist Roma rights advocates in maximising their chances of achieving full compliance with judgments of the Court in their area of interest.
Wednesday, 4 August 2010
Scurt articol cu privire la dosarul Farcas v Romania
Revin cu un scurt articol privind cauza Farcas impotriva Romaniei pe care l-am scris pentru blogul Asociatiei distroficilor muscular din Romania. Am mai scris despre acest dosar aici si aici - reamintesc ca il reprezint pe Dl Farcas si ca CEDO a organizat o sedinta publica in acest caz pe 27 aprilie. Conform regulii acestuii blog, preluarea informatiilor dupa acest post este libera, cu conditia acreditarii sursei.
Cauza Farcas impotriva Romaniei: o sansa pentru persoanele cu dizabilitati fizice din Romania?
Pe 27 Aprilie 2010 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a organizat la sediul sau din orasul francez Strasburg o sedinta publica in dosarul Farcas impotriva Romaniei. Avand in vedere raritatea acestor sedinte publice (organizate intr-o fractiune din dosarele pendinte pe rolul Curtii), acest eveniment semnaleaza un interes reimprospatat al Curtii fata de problematica incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilitati fizice din Romania si nu numai, suscitat probabil si de recenta intrare in vigoare a Conventiei ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati. Cazul in sine este o exemplificare fascinanta a teoriei « modelului social » al dizabilitatii conform careia discriminarea suferita de persoanele cu dizabilitati isi are originea in barierele impuse de societate (precum lipsa accesibilitatilor, a adaptarilor rezonabile la locul de munca, prejudecatile, stereotipiile etc), si nu in conditia fizica (sau mentala) a persoanei in cauza. Astfel, in cazul nostru, un sir de obstacole si gesturi discriminatorii, l-au transformat pe Domnul Alois Farcas dintr-un membru activ si productiv al societatii, cu o experienta de 20 de ani la locul de munca, intr-o persoana complet dependenta de asistenta sociala primita de la Stat, complet izolata de restul societatii. In acest articol voi face un succint sumar al situatiei de fapt semnalate de Alois Farcas, petent in aceasta cauza, si argumentele de drept invocate in fata Curtii. In final voi face unele speculatii cu privire la prezumtivele consecinte ale unei eventuale hotarari favorabile.
Alois Farcas s-a nascut in 1964 si locuieste in Piatra Neamt. Farcas sufera din copilarie de distrofie musculara progresiva in foma centurilor. In cursul timpului, petentul a fost internat in mai multe randuri la Centrul de patologie neuro-musculara « Dr. Radu Horia » din Valcele, Jud. Covasna unde a urmat tratament de specialitate. Datorita afectiunii de care sufera, Farcas se poate deplasa cu oarecare greutate si pe distante relativ scurte, insa nu utilizeaza un fotoliu rulant. De asemenea, el nu poate urca planuri inclinate pe cont propriu, in absenta unei bare laterale sau fara asistenta din partea unei alte persoane. Aceste inconveniente au putut fi compensate intr-o oarecare masura atata timp cat petentul a beneficiat de un autoturism Trabant adaptat nevoilor sale specifice.
Inainte de a fi concediat, Alois Farcas a lucrat pentru mai bine de 20 de ani la Romtelecom, pe postul de electronist echipamente digitale. La inceputul anului 2004 petentul a fost transferat pe un post care presupunea interventii la domiciuliul/sediul clientilor, dupa ce atelierul in care lucra a fost desfiintat in urma unei restructurari. Avand in vedere ca lipsa accesibilitatilor in Piatra Neamt, ca in restul Romaniei, este generalizata, petentul a fost nevoit sa renunte la noul sau post, contractul sau de munca fiind incheiat prin acordul partilor la sfarsitul lui aprilie 2004.
Intre timp, confruntandu-se cu pierderea iminenta a singurei sale surse de venit, Farcas a initiat demersurile pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Atunci cand s-a deplasat la Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, petentul a constatat ca intrarea acestuia nu era accesibila pentru persoanele cu dizabilitati fizice! Comisia nu a gasit insa nici un impediment pentru a discuta solicitarea petentului in absenta sa, acordandu-i acestuia gradul de handicap grav fara asistent personal. In septembrie 2004 certificatul a fost revuizuit in sensul acordarii dreptului la asistent personal. Ulterior, Casa judeteana de pensii a acordat petentului gradul doi de invaliditate, calculandu-i o pensie de aproximativ 13% din valoarea salariului pe care il avea inainte de a intreruperea contractului de munca.
Alois Farcas a incercat sa atace in instanta modalitatea in care a avut loc desfacerea contractului sau de munca, respectiv modalitatea in care i-au fost stabilite drepturile ce ii reveneau prin prisma « handicapului » de care sufera, atat de catre Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si de catre Casa judeteana de pensii. Cand s-a deplasat insa la instantele din Piatra Neamt, Farcas a descoperit ca sediile sectiei civile, respectiv al sectiei penale ale Tribunalului Neamt erau inaccesibile pentru persoanele cu dizabilitati. Atunci cand a incercat sa obtina asistenta unui avocat, petentul a observat ca sediul Baroului de avocati Neamt precum si cabinetele de avocat situate in imediata proximitate a Tribunalului Neamt erau de asemenea inaccesibile.
Vazandu-si blocat accesul la justitie, Alois Farcas a formulat, in acelasi an, 2004, o plangere catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Iata principalele argumente aduse in atentia Curtii.
In primul rand, el s-a plans de incalcarea drepului sau la un proces echitabil prin faptul ca sediile instantelor de judecata din Piatra Neamt si Baroul de avocati local nu sunt accesibile pentru persoanele cu dizabilitati fizice.
In al doilea rand, petentul s-a plans de incalcarea dreptului sau la viata privata sub doua aspecte. Pe de o parte el s-a plans de faptul ca persoanele din Piatra Neamt cu dizabilitati fizice nu pot beneficia de infrastructura publica din municipiu, care le este, in mare parte, inaccesibila: incepand de la accesul la unele institutii publice precum Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, instantele de judecata, transportul in comun si pana la trotuarele, magazinele si policlinica medicala din cartierul in care locuieste petentul. Tinand seama si de faptul ca petentul nu si-a mai putut permite costurile legate de intretinerea autoturismului in stare de buna functiune, el s-a vazut practic blocat in apartmentul sau, libertatea sa de miscare fiind limitata la o raza de 600 in jurul apartamentului sau. In sfarsit, petentul a fost nevoit sa intrerupa tratamentul medical de specialitate pe care il urma, cu riscul unei inrautatiri treptate a bolii de care sufera, avand in vedere natura sa progresiva. Pe de alta parte petentul s-a plans ca procedurile administrative in urma carora autoritatile competente (respectiv Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si Casa judeteana de pensii) au stabilit avantajele care ii reveneau conform legii in virtutea statutului sau de persoana cu handicap au fost arbitrare si nelegale.
In ultimul rand, petentul a argumentat ca lipsa generalizata a accesibilitatilor in Municipiul Piatra Neamt este o forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii in contradictie cu prohibitia de a discrimina inclusa in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Dupa organizarea sedintei publice din 27 aprile 2010, Curtea a intrat in deliberare, o hotarare fiind asteptata probabil pana la sfarsitul anului. Importanta unei hotarari favorabile nu poate fi subestimata. In primul rand o astfel de hotarare ar revizui semnificativ jurisprudenta Curtii privind obligatia Statelor membre de a efectua unele lucrari care sa inlesneasca accesul la infrastructura publica pentru persoanele cu dizabilitati, pe un picior de egalitate cu restul populatiei. In acest sens o astfel de hotarare ar reprezenta un precedent favorabil aplicabil in toata Europa.
In ceea ce priveste consecintele pentru tara noastra, trebuie spus ca hotararile CEDO au forta obligatorie in Romania. Petentul a aratat in fata Curtii ca legislatia in Romania este deficitara, ca nu exista planuri pentru accesibilizarea graduala a spatiului public, ca nu se colecteaza date privind accesibilizarea mediului public in Romania, ca implementarea legsialtiei existente este deficitara. O hotarare favorabila ar da nastere la o obligatie in sarcina Romaniei de a remedia toate aceste aspecte. La nivel local, Consiliul Local Piatra Neamt ar trebui sa se angajeze in eforturi sustinute pentru imbunatatirea nivelului de accesibilitate in oras, in special in ceea ce priveste cladirile vizate de aceasta plangere. In sfarsit, autoritatile competente ar trebui sa reanalizeze capacitatea petentului de a participa in viata sociala si sa aloce masuri de asistenta adecvate si suficiente in acest sens.
Constantin Cojocariu lucreaza ca avocat pentru INTERIGHTS, o organizatie neguvernamentala non-profit cu sediul in Londra (www.interights.org), care furnizeaza sprijin victimelor unor incalcari ale drepturilor omului in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Constantin l-a reprezentat pe Alois Farcas in fata Curtii Europene si este contactabil pe email, ccojocariu@interights.org.
Cauza Farcas impotriva Romaniei: o sansa pentru persoanele cu dizabilitati fizice din Romania?
Pe 27 Aprilie 2010 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a organizat la sediul sau din orasul francez Strasburg o sedinta publica in dosarul Farcas impotriva Romaniei. Avand in vedere raritatea acestor sedinte publice (organizate intr-o fractiune din dosarele pendinte pe rolul Curtii), acest eveniment semnaleaza un interes reimprospatat al Curtii fata de problematica incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilitati fizice din Romania si nu numai, suscitat probabil si de recenta intrare in vigoare a Conventiei ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati. Cazul in sine este o exemplificare fascinanta a teoriei « modelului social » al dizabilitatii conform careia discriminarea suferita de persoanele cu dizabilitati isi are originea in barierele impuse de societate (precum lipsa accesibilitatilor, a adaptarilor rezonabile la locul de munca, prejudecatile, stereotipiile etc), si nu in conditia fizica (sau mentala) a persoanei in cauza. Astfel, in cazul nostru, un sir de obstacole si gesturi discriminatorii, l-au transformat pe Domnul Alois Farcas dintr-un membru activ si productiv al societatii, cu o experienta de 20 de ani la locul de munca, intr-o persoana complet dependenta de asistenta sociala primita de la Stat, complet izolata de restul societatii. In acest articol voi face un succint sumar al situatiei de fapt semnalate de Alois Farcas, petent in aceasta cauza, si argumentele de drept invocate in fata Curtii. In final voi face unele speculatii cu privire la prezumtivele consecinte ale unei eventuale hotarari favorabile.
Alois Farcas s-a nascut in 1964 si locuieste in Piatra Neamt. Farcas sufera din copilarie de distrofie musculara progresiva in foma centurilor. In cursul timpului, petentul a fost internat in mai multe randuri la Centrul de patologie neuro-musculara « Dr. Radu Horia » din Valcele, Jud. Covasna unde a urmat tratament de specialitate. Datorita afectiunii de care sufera, Farcas se poate deplasa cu oarecare greutate si pe distante relativ scurte, insa nu utilizeaza un fotoliu rulant. De asemenea, el nu poate urca planuri inclinate pe cont propriu, in absenta unei bare laterale sau fara asistenta din partea unei alte persoane. Aceste inconveniente au putut fi compensate intr-o oarecare masura atata timp cat petentul a beneficiat de un autoturism Trabant adaptat nevoilor sale specifice.
Inainte de a fi concediat, Alois Farcas a lucrat pentru mai bine de 20 de ani la Romtelecom, pe postul de electronist echipamente digitale. La inceputul anului 2004 petentul a fost transferat pe un post care presupunea interventii la domiciuliul/sediul clientilor, dupa ce atelierul in care lucra a fost desfiintat in urma unei restructurari. Avand in vedere ca lipsa accesibilitatilor in Piatra Neamt, ca in restul Romaniei, este generalizata, petentul a fost nevoit sa renunte la noul sau post, contractul sau de munca fiind incheiat prin acordul partilor la sfarsitul lui aprilie 2004.
Intre timp, confruntandu-se cu pierderea iminenta a singurei sale surse de venit, Farcas a initiat demersurile pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Atunci cand s-a deplasat la Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, petentul a constatat ca intrarea acestuia nu era accesibila pentru persoanele cu dizabilitati fizice! Comisia nu a gasit insa nici un impediment pentru a discuta solicitarea petentului in absenta sa, acordandu-i acestuia gradul de handicap grav fara asistent personal. In septembrie 2004 certificatul a fost revuizuit in sensul acordarii dreptului la asistent personal. Ulterior, Casa judeteana de pensii a acordat petentului gradul doi de invaliditate, calculandu-i o pensie de aproximativ 13% din valoarea salariului pe care il avea inainte de a intreruperea contractului de munca.
Alois Farcas a incercat sa atace in instanta modalitatea in care a avut loc desfacerea contractului sau de munca, respectiv modalitatea in care i-au fost stabilite drepturile ce ii reveneau prin prisma « handicapului » de care sufera, atat de catre Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si de catre Casa judeteana de pensii. Cand s-a deplasat insa la instantele din Piatra Neamt, Farcas a descoperit ca sediile sectiei civile, respectiv al sectiei penale ale Tribunalului Neamt erau inaccesibile pentru persoanele cu dizabilitati. Atunci cand a incercat sa obtina asistenta unui avocat, petentul a observat ca sediul Baroului de avocati Neamt precum si cabinetele de avocat situate in imediata proximitate a Tribunalului Neamt erau de asemenea inaccesibile.
Vazandu-si blocat accesul la justitie, Alois Farcas a formulat, in acelasi an, 2004, o plangere catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Iata principalele argumente aduse in atentia Curtii.
In primul rand, el s-a plans de incalcarea drepului sau la un proces echitabil prin faptul ca sediile instantelor de judecata din Piatra Neamt si Baroul de avocati local nu sunt accesibile pentru persoanele cu dizabilitati fizice.
In al doilea rand, petentul s-a plans de incalcarea dreptului sau la viata privata sub doua aspecte. Pe de o parte el s-a plans de faptul ca persoanele din Piatra Neamt cu dizabilitati fizice nu pot beneficia de infrastructura publica din municipiu, care le este, in mare parte, inaccesibila: incepand de la accesul la unele institutii publice precum Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, instantele de judecata, transportul in comun si pana la trotuarele, magazinele si policlinica medicala din cartierul in care locuieste petentul. Tinand seama si de faptul ca petentul nu si-a mai putut permite costurile legate de intretinerea autoturismului in stare de buna functiune, el s-a vazut practic blocat in apartmentul sau, libertatea sa de miscare fiind limitata la o raza de 600 in jurul apartamentului sau. In sfarsit, petentul a fost nevoit sa intrerupa tratamentul medical de specialitate pe care il urma, cu riscul unei inrautatiri treptate a bolii de care sufera, avand in vedere natura sa progresiva. Pe de alta parte petentul s-a plans ca procedurile administrative in urma carora autoritatile competente (respectiv Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si Casa judeteana de pensii) au stabilit avantajele care ii reveneau conform legii in virtutea statutului sau de persoana cu handicap au fost arbitrare si nelegale.
In ultimul rand, petentul a argumentat ca lipsa generalizata a accesibilitatilor in Municipiul Piatra Neamt este o forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii in contradictie cu prohibitia de a discrimina inclusa in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.
Dupa organizarea sedintei publice din 27 aprile 2010, Curtea a intrat in deliberare, o hotarare fiind asteptata probabil pana la sfarsitul anului. Importanta unei hotarari favorabile nu poate fi subestimata. In primul rand o astfel de hotarare ar revizui semnificativ jurisprudenta Curtii privind obligatia Statelor membre de a efectua unele lucrari care sa inlesneasca accesul la infrastructura publica pentru persoanele cu dizabilitati, pe un picior de egalitate cu restul populatiei. In acest sens o astfel de hotarare ar reprezenta un precedent favorabil aplicabil in toata Europa.
In ceea ce priveste consecintele pentru tara noastra, trebuie spus ca hotararile CEDO au forta obligatorie in Romania. Petentul a aratat in fata Curtii ca legislatia in Romania este deficitara, ca nu exista planuri pentru accesibilizarea graduala a spatiului public, ca nu se colecteaza date privind accesibilizarea mediului public in Romania, ca implementarea legsialtiei existente este deficitara. O hotarare favorabila ar da nastere la o obligatie in sarcina Romaniei de a remedia toate aceste aspecte. La nivel local, Consiliul Local Piatra Neamt ar trebui sa se angajeze in eforturi sustinute pentru imbunatatirea nivelului de accesibilitate in oras, in special in ceea ce priveste cladirile vizate de aceasta plangere. In sfarsit, autoritatile competente ar trebui sa reanalizeze capacitatea petentului de a participa in viata sociala si sa aloce masuri de asistenta adecvate si suficiente in acest sens.
Constantin Cojocariu lucreaza ca avocat pentru INTERIGHTS, o organizatie neguvernamentala non-profit cu sediul in Londra (www.interights.org), care furnizeaza sprijin victimelor unor incalcari ale drepturilor omului in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Constantin l-a reprezentat pe Alois Farcas in fata Curtii Europene si este contactabil pe email, ccojocariu@interights.org.
Thursday, 22 July 2010
NRDO 2/2010
A aparut si noul numar al Noii reviste pentru Drepturile Omului 2/2010 - iata cuprinsul, fara alte comentarii.
Editorial
I
Aurora Ciucă, Cetăţenia între naţional şi internaţional. Discuţii pe marginea unui caz
Gabriel Andreescu, Spotul revistei Academia Caţavencu în lectura CNA şi CNCD. Combaterea discriminării ca politică publică
Mihaela Roxana Prisacariu, Participarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la deciziile publice prin intermediul partidelor politice proprii
II
Hotărârea CNCD cu privire la hărţuirea Suveranului Mare Comandor al Marii Loje Naţionale
Hotărârea CNCD cu privire la discriminarea prin publicarea de articole în scopul modificării denumirii de „rom” în denumirea de „ţigan”
Hotărârea CNCD cu privire la neasigurarea unor condiţii normale de prestare a muncii unui lider sindical
III
Irina Ilisei, Carmen Mezincescu, Delia Panait, Ioana Vrăbiescu, Situaţia femeilor în comunitatea aromână din România
IV
Diana Olar, Cauza Kononov c. Letonia (I)
V
Georg Schwarzenberger, Cele trei tipuri de drept
Editorial
I
Aurora Ciucă, Cetăţenia între naţional şi internaţional. Discuţii pe marginea unui caz
Gabriel Andreescu, Spotul revistei Academia Caţavencu în lectura CNA şi CNCD. Combaterea discriminării ca politică publică
Mihaela Roxana Prisacariu, Participarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la deciziile publice prin intermediul partidelor politice proprii
II
Hotărârea CNCD cu privire la hărţuirea Suveranului Mare Comandor al Marii Loje Naţionale
Hotărârea CNCD cu privire la discriminarea prin publicarea de articole în scopul modificării denumirii de „rom” în denumirea de „ţigan”
Hotărârea CNCD cu privire la neasigurarea unor condiţii normale de prestare a muncii unui lider sindical
III
Irina Ilisei, Carmen Mezincescu, Delia Panait, Ioana Vrăbiescu, Situaţia femeilor în comunitatea aromână din România
IV
Diana Olar, Cauza Kononov c. Letonia (I)
V
Georg Schwarzenberger, Cele trei tipuri de drept
Friday, 9 July 2010
Documente relevante
Incepand de azi voi adauga aici documente relevante pentru tematica blogului, care nu sunt disponibile in alta parte, chiiar daca in principiu ar trebui sa fie.
Pentru inceput iata interventia Guvernului roman in cazul Lautsi v. Italia (cazul crucifixului in scoli) si pozitia Guvernului roman exprimata la conferinta de la Interlaken din Februarie 2010.
Pentru inceput iata interventia Guvernului roman in cazul Lautsi v. Italia (cazul crucifixului in scoli) si pozitia Guvernului roman exprimata la conferinta de la Interlaken din Februarie 2010.
Tuesday, 6 July 2010
Fapt divers
"The number of people applying for sex reassignment surgery [in Sweden] is increasing.
For thirty years it averaged at about 12-15 people per year until 2003, when it began to climb, and there are now around 50 operations conducted in Sweden each year.
According to legislation passed in 1972, to undergo a sex change operation a person must be over 18-years-old, a Swedish citizen, be sterilized and unmarried."
(http://www.thelocal.se/27522/20100630/)
For thirty years it averaged at about 12-15 people per year until 2003, when it began to climb, and there are now around 50 operations conducted in Sweden each year.
According to legislation passed in 1972, to undergo a sex change operation a person must be over 18-years-old, a Swedish citizen, be sterilized and unmarried."
(http://www.thelocal.se/27522/20100630/)
Tuesday, 8 June 2010
Dreptul la vot si persoanele puse sub interdictie
CEDO a confirmat in hotararea Alajos Kiss v. Ungaria publicata pe 20 mai 2010 ceva ce stiam deja de mult timp, respectiv ca interdictia de a vota aplicata persoanelor cu dizabilitati este ilegala in Europa.
Petentul in acest caz este o persoana cu depresie maniacala pusa sub interdictie partiala in 20o5 si care a incercat sa voteze in alegerile generale maghiare din 2006. A fost impiedicat insa sa o faca in baza unui articol din constitutie care prevede ca persoanele sub interdictie (partiala sau totala) pierd dreptul la vot. Domnul Kiss a atacat aceasta prevedere in fata CEDO, care i-a dat dreptate. CEDO a apreciat ca prohibitia constitutionala are consecinte deloc neglijabile din moment ce afecteaza 0,75% din populatia maghiara. Mai departe, Curtea a apreciat ca aceasta prohibitie denota tratamentul persoanelor cu dizabilitati intelectuale si mentale ca un grup compact, in dauna unor decizii individualizate bazate pe capacitatea fiecarei persoane in parte de a participa la procesul electoral. O astfel de prezumtie globalizanta este contrara Articolului 3 din Protocolul 1 al Conventiei privind dreptul la vot.
Curtea a facut niste observatii cruciale, aplicabile pe scara larga in cauzele privind persoanele cu dizabilitati. Astfel, penru prima oara Curtea a facut o analogie intre persoanele cu dizabilitati si alte minoritati care sufera in mod traditional de marginalizare, precum minoritatile etnice, femeile, sau minoritatile sexuale. In consecinta orice discrimnare la care sunt supuse persoanele cu dizabilitati va fi foarte greu de justificat, daca nu imposibil. Mai departe, Curtea a observat ca procesul legislativ parlamentar care a rezultat in anularea dreptului la vot nu a fost sustinut de argumente suficiente, si ca dimpotriva, a fost dominat de stereotipuri privind capacitatea persoanelor cu dizabilitati. Acest rationament este aplicabil in genere multor prevederi legislative si decizii individuale ce afecteaza drepturile persoanelor cu dizabilitati mentale.
Consecintele acestei hotarari sunt radicale si neindoielnice. Multe tari est europene au prevederi similare cu cea din Ungaria, de multe ori localizate bine merci la nivel constitutional. Frumusetea acestei hotarari rezida in faptul ca aceste tari trebuie acum sa reexamineze aceste hotarari si sa le modifice in spiritul hotararii Curtii.
Petentul in acest caz este o persoana cu depresie maniacala pusa sub interdictie partiala in 20o5 si care a incercat sa voteze in alegerile generale maghiare din 2006. A fost impiedicat insa sa o faca in baza unui articol din constitutie care prevede ca persoanele sub interdictie (partiala sau totala) pierd dreptul la vot. Domnul Kiss a atacat aceasta prevedere in fata CEDO, care i-a dat dreptate. CEDO a apreciat ca prohibitia constitutionala are consecinte deloc neglijabile din moment ce afecteaza 0,75% din populatia maghiara. Mai departe, Curtea a apreciat ca aceasta prohibitie denota tratamentul persoanelor cu dizabilitati intelectuale si mentale ca un grup compact, in dauna unor decizii individualizate bazate pe capacitatea fiecarei persoane in parte de a participa la procesul electoral. O astfel de prezumtie globalizanta este contrara Articolului 3 din Protocolul 1 al Conventiei privind dreptul la vot.
Curtea a facut niste observatii cruciale, aplicabile pe scara larga in cauzele privind persoanele cu dizabilitati. Astfel, penru prima oara Curtea a facut o analogie intre persoanele cu dizabilitati si alte minoritati care sufera in mod traditional de marginalizare, precum minoritatile etnice, femeile, sau minoritatile sexuale. In consecinta orice discrimnare la care sunt supuse persoanele cu dizabilitati va fi foarte greu de justificat, daca nu imposibil. Mai departe, Curtea a observat ca procesul legislativ parlamentar care a rezultat in anularea dreptului la vot nu a fost sustinut de argumente suficiente, si ca dimpotriva, a fost dominat de stereotipuri privind capacitatea persoanelor cu dizabilitati. Acest rationament este aplicabil in genere multor prevederi legislative si decizii individuale ce afecteaza drepturile persoanelor cu dizabilitati mentale.
Consecintele acestei hotarari sunt radicale si neindoielnice. Multe tari est europene au prevederi similare cu cea din Ungaria, de multe ori localizate bine merci la nivel constitutional. Frumusetea acestei hotarari rezida in faptul ca aceste tari trebuie acum sa reexamineze aceste hotarari si sa le modifice in spiritul hotararii Curtii.
Articolul 36 al Constitutiei noastre prevede ca: "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie". Aceasta prevedere este consecinta sistemului nostru in materia capacitatii juridice a persoanei care incalca flagrant Conventia si alte obligatii internationale ale Romaniei din cel putin doua motive. Prima la mana - nu permite decat doua variante: fie exista capacitate fie lipseste cu desavarsire (cazul minorilor intre 14-18 ani fiind exceptat), fara nici o varianta intermediara (cf. hot Shtukaturov v Rusia). A doua la mana: nu permite o decizie individualizata asupra capacitatii specifice a unei persoane aflate sub interdictie de a-si exercita dreptul de vot si se bazeaza pe generalizari si stereotipii, in loc de judecati rationale.
Subscribe to:
Posts (Atom)