The movie below was taken with a mobile phone and shows the beating of a Romani man in a Police station in Suceava, Romania. The Roma had been held for having caused some nuisance in a bar. The policeman swinging the rubber truncheon had reportedly been promoted a number of times for exemplary conduct. You can hear people laughing in the background, most likely colleagues of the aggressor. In fact the beating was filmed by a policeman, just for fun apparently. The movie was leaked to the press recently and it has triggered an official investigation. For some reason its upside down - sorry.
Un blog bilingv despre drepturile omului in Romania si in Europa/A bilingual blog about human rights in Romania and Europe
Tuesday, 4 December 2007
Saturday, 1 December 2007
The Beginning, and the End
Yesterday I attended a conference on 'The Right to Privacy in Iran and in Europe from a Comparative Perspective' at the British Institute for International and Comparative Law' in Russell Square.
It was interesting seeing the Iranian academics at the meeting reciting the provisions protecting privacy available in Iranian law, only to invariably close their speeches with more or less the same disclaimer - 'of course, this is all in theory, practice is another matter altogether', at once dismissing their entire discourse. I felt an undercurrent of dissatisfaction with the official line in Iran, not yet articulate or courageous enough to be expressed in the open. More like an intuition that things are going wrong. The discussions reflected the existence of an underground debate in Iran on issues such as human rights, a sign showing that the fundamentalism of the clerics has not managed to entirely paralyse independent thinking.
I thought the discussions about the intersection between Shariah and positive law were captivating as a theoretical proposition. Shariah might work as a source of law, one of many, but not the one source that trumps all others as is currently the case around the Muslim world. One of the many reasons is that its ancient dicta is prone to many interpretations, and as such, can be read to mean different things by a terrorist or by a human rights lawyer.
You might be aware of the scandal in Sudan these days in relation to the British aid worker sentenced to 15 days imprisonment and deportation for having named a teddy bear 'Mohammad'. Angry mobs waving swords rallied in Khartoum asking for her execution for having insulted the Prophet. In this regard, article 20 of the Iranian Constitution says it all about the distinction between theory and practice, and about the difficulty of preaching the human rights cause in Shariah Land:
Article 20
All citizens of the country, both men and women, equally enjoy the protection of the law and enjoy all human, political, economic, social, and cultural rights, in conformity with Islamic criteria.
It was interesting seeing the Iranian academics at the meeting reciting the provisions protecting privacy available in Iranian law, only to invariably close their speeches with more or less the same disclaimer - 'of course, this is all in theory, practice is another matter altogether', at once dismissing their entire discourse. I felt an undercurrent of dissatisfaction with the official line in Iran, not yet articulate or courageous enough to be expressed in the open. More like an intuition that things are going wrong. The discussions reflected the existence of an underground debate in Iran on issues such as human rights, a sign showing that the fundamentalism of the clerics has not managed to entirely paralyse independent thinking.
I thought the discussions about the intersection between Shariah and positive law were captivating as a theoretical proposition. Shariah might work as a source of law, one of many, but not the one source that trumps all others as is currently the case around the Muslim world. One of the many reasons is that its ancient dicta is prone to many interpretations, and as such, can be read to mean different things by a terrorist or by a human rights lawyer.
You might be aware of the scandal in Sudan these days in relation to the British aid worker sentenced to 15 days imprisonment and deportation for having named a teddy bear 'Mohammad'. Angry mobs waving swords rallied in Khartoum asking for her execution for having insulted the Prophet. In this regard, article 20 of the Iranian Constitution says it all about the distinction between theory and practice, and about the difficulty of preaching the human rights cause in Shariah Land:
Article 20
All citizens of the country, both men and women, equally enjoy the protection of the law and enjoy all human, political, economic, social, and cultural rights, in conformity with Islamic criteria.
Tuesday, 27 November 2007
Doua articole
Semnalez pe scurt doua articole pe care le-am publicat recent.
1. Racial Discrimination against Roma Children in Schools: Recent Developments from Courts in Bulgaria and Hungary, disponibil aici . In acest articol analizez succint doua hotarari favorabile privind discriminarea elevilor romi in educatie pronuntate de instante din Bulgaria si Ungaria. Argumentez propozitia ca gradul de succes al plangerilor avand acest obiect depinde de calitatea legislatiei antidiscriminare din tara respectiva.
2. Postive Duties to Combat Violent Hate Crimes after Secic v. Croatia, disponibil aici. In acest articol analizez decizia CEDO in cazul Secic v. Croatia, in care de altfel am lucrat, si importanta sa. In primul rand Secic extinde protectia acordata de Conventie asupra victimelor atacurilor rasiste savarsite de persoane private; in al doilea rand Secic deschide calea pentru plangeri vizand calitatea legislatiei in materie, si modul in care este implementata in practica.
1. Racial Discrimination against Roma Children in Schools: Recent Developments from Courts in Bulgaria and Hungary, disponibil aici . In acest articol analizez succint doua hotarari favorabile privind discriminarea elevilor romi in educatie pronuntate de instante din Bulgaria si Ungaria. Argumentez propozitia ca gradul de succes al plangerilor avand acest obiect depinde de calitatea legislatiei antidiscriminare din tara respectiva.
2. Postive Duties to Combat Violent Hate Crimes after Secic v. Croatia, disponibil aici. In acest articol analizez decizia CEDO in cazul Secic v. Croatia, in care de altfel am lucrat, si importanta sa. In primul rand Secic extinde protectia acordata de Conventie asupra victimelor atacurilor rasiste savarsite de persoane private; in al doilea rand Secic deschide calea pentru plangeri vizand calitatea legislatiei in materie, si modul in care este implementata in practica.
Tuesday, 6 November 2007
Context 1
In masura in care voi avea timp voi incerca sa va transmit cateva idei in legatura cu contextul disputei romano-italiane ce tine prima pagina a ziarelor zilele astea, in principal din perpectiva roma. Randurile de mai jos sunt un mesaj pe care l-am trimis azi pe o lista de discutii.
***
Este important de sesizat ca rasismul italienilor nu este un fenomen nou, declansat exclusiv din cauza asa-zisei infractionalitati a imigrantilor romani. Exista si un rasism autohton foarte bine documentat care vizeaza in principal comunitatilor locale de romi si sinti, care sunt prezenti in peninsula de sute de ani. De asemenea comunitatile de imigranti romi ajunsi in Italia in ultimii ani provin din mai multe state din Europa de Est, nu numai din Romania. Sunt foarte multi proveniti din fosta Iugoslavie, care au plecat din cauza razboiului si s-au stabilit in Italia.
Nici masurile administrative de indepartare a imigrantilor romi nu sunt noi, ci dimpotriva au fost o preocupare constanta a autoritatilor italiene. Vezi de exemplu cazurile de la CEDO Sulejmanovic, Sejdovic si altii v. Italia, care s-au soldat cu o intelegere amiabila prin care Italia a fost obligata sa ii primeasca inapoi pe deportati, sa le plateasca sume mari de bani drept daune etc. Mai recent cateva cazuri au fost comunicate Guvernului italian, avand aceeasi tema, in care petenti sunt romi romani si bosniaci (daca nu ma insel).
Cat despre taberele improvizate sau cele oficiale si conditiile de acolo, operatiunile de curatare intreprinse de autoritatile italiene, din nou ele nu sunt de data recenta, ci ele sunt foarte bine documentate de foarte multi ani - de exemplu in raportul ERRC intitulat Campland de prin 2000, sau in plangerea ERRC v Italia care a fost castigata la Comitetul pentru Drepturi Sociale, si pe care Italia nu a catadicsit sa o puna in aplicare, o cauza de altfel a problemelor actuale.
Sunt convins ca multi sunt la curent cu aceste detalii - consider ca o buna intelegere a contextului italian este necesara in dezbaterile publice care au loc aceste zile.
***
Este important de sesizat ca rasismul italienilor nu este un fenomen nou, declansat exclusiv din cauza asa-zisei infractionalitati a imigrantilor romani. Exista si un rasism autohton foarte bine documentat care vizeaza in principal comunitatilor locale de romi si sinti, care sunt prezenti in peninsula de sute de ani. De asemenea comunitatile de imigranti romi ajunsi in Italia in ultimii ani provin din mai multe state din Europa de Est, nu numai din Romania. Sunt foarte multi proveniti din fosta Iugoslavie, care au plecat din cauza razboiului si s-au stabilit in Italia.
Nici masurile administrative de indepartare a imigrantilor romi nu sunt noi, ci dimpotriva au fost o preocupare constanta a autoritatilor italiene. Vezi de exemplu cazurile de la CEDO Sulejmanovic, Sejdovic si altii v. Italia, care s-au soldat cu o intelegere amiabila prin care Italia a fost obligata sa ii primeasca inapoi pe deportati, sa le plateasca sume mari de bani drept daune etc. Mai recent cateva cazuri au fost comunicate Guvernului italian, avand aceeasi tema, in care petenti sunt romi romani si bosniaci (daca nu ma insel).
Cat despre taberele improvizate sau cele oficiale si conditiile de acolo, operatiunile de curatare intreprinse de autoritatile italiene, din nou ele nu sunt de data recenta, ci ele sunt foarte bine documentate de foarte multi ani - de exemplu in raportul ERRC intitulat Campland de prin 2000, sau in plangerea ERRC v Italia care a fost castigata la Comitetul pentru Drepturi Sociale, si pe care Italia nu a catadicsit sa o puna in aplicare, o cauza de altfel a problemelor actuale.
Sunt convins ca multi sunt la curent cu aceste detalii - consider ca o buna intelegere a contextului italian este necesara in dezbaterile publice care au loc aceste zile.
Sunday, 14 October 2007
Diego, the sabertooth redneck
One of the scenes from the first Ice Age movie got my attention when I watched it again today. It takes place at the beginning - Diego the sabertooth tiger tries to grab the human baby from Sid the sloth. Manny the mammoth intervenes and denies Diego his prey. Here are the relevant lines from the script:
Diego: That pink thing is mine.
Sid: No. Actually that pink thing belongs to us.
Diego: "Us"? You two are a bit of an odd couple.
Manny: There is no "us".
Diego: I see. Can't have one of your own, so you want to adopt.
We're safe. Disney is there for us, doing their bit to transmit homophobia to future generations.
Thursday, 27 September 2007
All Eyes on Burma
The foreign diplomat described an amazing scene on Wednesday as a column of 8,000 to 10,000 people flooded past his embassy following a group of about 800 monks. They were trailed by four truckloads of military men, watching but not taking action.
According to news reports and telephone interviews from Myanmar, which is sealed off to foreign reporters, the day’s activities began with a confrontation at the giant gold-spired Shwedagon Pagoda, which has been one of the focal points of the demonstrations. In the first reported violence in nine days of demonstrations by monks in Yangon, police officers with riot shields dispersed up to 100 monks who were trying to enter the temple, firing tear gas and warning shots and knocking some monks to the ground. As many as 200 monks were reported to have been arrested at the pagoda.
Several hundred monks then walked through downtown Yangon to the Sule Pagoda, another site of the demonstrations, where truckloads of soldiers were seen arriving Tuesday. A violent confrontation was reported there; more shots were fired and a number of arrests were made.
On a broad avenue near the temple, hundreds of people sat facing a row of soldiers, calling out to them, “The people’s armed forces, our armed forces!” and “The armed forces should not kill their own people!”
On a broad avenue near the temple, hundreds of people sat facing a row of soldiers, calling out to them, “The people’s armed forces, our armed forces!” and “The armed forces should not kill their own people!”
Sunday, 16 September 2007
Inca o noutate, intr-un caz cu transexuali
Cazul L. v. Lituania a fost decis martea trecuta de catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, avand ca obiect imposibilitatea efectuarii unei operatii de schimbare de sex in Lituania. Nu voi intra in amanunte, suficient sa spun ca Lituania a fost condamnata pentru incalcarea Articolului 8 din Conventie referitor la dreptul la viata privata. Acest dosar mi-a atras atentia datorita remediului ales de Curte pentru prejudiciul suferit de petent.
In jurisprudenta sa, Curtea s-a declarat limitata de textul Conventiei in a oferi pentru victimele incalcarii unui drept in cel mai bun caz o despagubire de natura pecuniara. Ramanea astfel la latitudinea statului condamnat sa gaseasca cele mai bune metode de a implementa hotararea in dreptul intern, sub suprevegherea Consiliului de Ministri a Consiliului Europei un mecanism nu foarte puternic. Datorita acestui fapt, deciziile Curtii isi pierd foarte mult din eficenta.
Intorcandu-ma la prietenul L., in cazul sau Curtea a ordonat autoritatilor din Lituania sa adopte legea care ii permite sa aiba operatia de schimbare de sex. Doar in doua genuri de cazuri Curtea a mai adoptat astfel de ordine - in unele cazuri impotriva Romaniei privind imobilele nationalizate, in care a dispus restituirea imobileor, si in dosarele in care unele persoane erau detinute ilegal de genul Ilascu v. Moldova & Rusia sau Assanidze v. Georgia in care dispunea eliberarea de urgenta a acestor persoane.
In jurisprudenta sa, Curtea s-a declarat limitata de textul Conventiei in a oferi pentru victimele incalcarii unui drept in cel mai bun caz o despagubire de natura pecuniara. Ramanea astfel la latitudinea statului condamnat sa gaseasca cele mai bune metode de a implementa hotararea in dreptul intern, sub suprevegherea Consiliului de Ministri a Consiliului Europei un mecanism nu foarte puternic. Datorita acestui fapt, deciziile Curtii isi pierd foarte mult din eficenta.
Intorcandu-ma la prietenul L., in cazul sau Curtea a ordonat autoritatilor din Lituania sa adopte legea care ii permite sa aiba operatia de schimbare de sex. Doar in doua genuri de cazuri Curtea a mai adoptat astfel de ordine - in unele cazuri impotriva Romaniei privind imobilele nationalizate, in care a dispus restituirea imobileor, si in dosarele in care unele persoane erau detinute ilegal de genul Ilascu v. Moldova & Rusia sau Assanidze v. Georgia in care dispunea eliberarea de urgenta a acestor persoane.
Un caz de urmarit la CJE
Am aflat recent despre un caz potential important aflat pe rolul Curtii Europene de Justitie. Curtea a fost sesizata de o instanta din Muchen pentru a raspunde la cinci intrebari referitoare la interpretarea directivei 2000/78/CE privind crearea unui cadru favorabil in favoarea egalitatii de tratament in materia muncii. Intrebarile au fost prilejuite de plangerea unui homosexual cu privire la faptul ca dupa moartea partenrului cu care traise mai multi ani intr-un parteneriat recunoscut de legea germana, i-a fost refuzat de catre un fond de pensii plata pensiei de sot supravietuitor, un drept recunoscut sotului supravietuitor unei casatorii incheiate potrivit dreptului comun (heterosexuale).
Pe data de 6 septembrie avocatul general Damaso a publicat opinia sa in legatura cu acest caz, in sine foarte interesanta pentru elucidarea in amanunt a unor chestiuni prcum jurisdictia materiala si temporala a Curtii in acest caz, natura dreptului litigios, discriminarea pe criteriul orientarii sexuale in jurisprudenta Curtii, si aplicarea acesteia la faptele acestui caz. Nu voi intra in amanunte, ii invit pe cei interesati sa citeasca aceasta opinia, este o lectura pasionanta. Suficient in acest moment este sa spun ca opinia Avocatului General ii da dreptate petentului in aceasta cauza. Urmeaza ca Curtea sa se pronunte asupra acestei cauze in curand
De ce este importanta acest caz? Pentru ca este unul dintre putinele cazuri referitoare la interpretarea Directivei mai sus amintite. Aceasta Directiva, impreuna cu Directiva privind egalitatea rasiala (Race Directive) au creat asteptari foarte mari de la activistii care se lupta impotriva diverselor discriminari (rasa, dizabilitati, orientare sexuala) atunci cand au fost adoptate acum mai multi ani. Cu toate acestea foarte putine cazuri, si alea nesemnificative, au ajuns pe rolul CJE. De aceea acest caz este o premiera, si poate un nou inceput.
Pe data de 6 septembrie avocatul general Damaso a publicat opinia sa in legatura cu acest caz, in sine foarte interesanta pentru elucidarea in amanunt a unor chestiuni prcum jurisdictia materiala si temporala a Curtii in acest caz, natura dreptului litigios, discriminarea pe criteriul orientarii sexuale in jurisprudenta Curtii, si aplicarea acesteia la faptele acestui caz. Nu voi intra in amanunte, ii invit pe cei interesati sa citeasca aceasta opinia, este o lectura pasionanta. Suficient in acest moment este sa spun ca opinia Avocatului General ii da dreptate petentului in aceasta cauza. Urmeaza ca Curtea sa se pronunte asupra acestei cauze in curand
De ce este importanta acest caz? Pentru ca este unul dintre putinele cazuri referitoare la interpretarea Directivei mai sus amintite. Aceasta Directiva, impreuna cu Directiva privind egalitatea rasiala (Race Directive) au creat asteptari foarte mari de la activistii care se lupta impotriva diverselor discriminari (rasa, dizabilitati, orientare sexuala) atunci cand au fost adoptate acum mai multi ani. Cu toate acestea foarte putine cazuri, si alea nesemnificative, au ajuns pe rolul CJE. De aceea acest caz este o premiera, si poate un nou inceput.
Friday, 31 August 2007
Doua stiri
Doua chestiuni mi-au atras atentia in ultima perioada.
Gestul (si comportamentul) feudal al primarului de sector Ontanu de a stinge o tigara aprinsa in mana unei tinere maturatoare de etnie roma surprinsa intr-o pauza de fumat m-a iritat profund. Acest gest a facut parte dintr-o iesire fulger a primarului intr-un parc bucurestean, insotit fiind de camerele unui post de televiziune. Pe langa faza cu tigara, ispravnicul Ontanu a mai fost surprins amenintandu-i pe lucratori (cam toti romi) 'ca le mananca ficatii' daca nu se tin de treaba, perorand didactic despre rahatul de caine din parc si asa mai departe.
Este un fel de politica adusa in strada de cea mai joasa speta, un fel de demonstratie de gen 'primarul care face' menita a impresiona babutele plimbarete. Este totodata o extensie a la Becali de nivel subsurban, in spiritul asa zisei retete de succes conform careia politicianul trebuie vazut a se angaja in manifestari de sorginte populara precum injuratul, sau hartuirea tiganilor (vezi Basescu cu episodul 'tigan imputit'). Sau, invers, daca poporul ii uraste pe tigani, inseamna ca exteriorizarea acelorasi stereotipuri de catre politicieni este una legitima. Si 'inteligenta', pentru ca aduce voturi,scop care legitimeaza orice actiune oricat de criticabila ar fi ea din alte puncte de vedere.
Sursa acestei stiri este Endressa.
Si acum a doua chestiune. Recent a fost organizata de catre Agentia Nationala pentru Romi si Centrul de Studii Rome prima intalnire a membrilor Comisiei pentru Studierea Robiei Romilor. In cadrul acesteia s-au stabilit punctele cele mai importante pe care le va aborda raportul elaborat de aceasta, in traditia rapoartelor Comisiilor Wiesel, pentru studierea Holocaustului si Tismaneanu, pentru studiul comunismului in Romania. Presedintele acestei Comisii formate din istorici, antropologi si sociologi este Neagu Djuvara, iar printre membrii sai se numara specialisti ca Andrei Oisteanu, Viorel Achim, Constanta Vintila Ghitulescu, Vasile Ionescu, Delia Grigore, Alin Ciupala, Ligia Cadeschi, Andreea Varga, Gheorghe Sarau etc.
Desi nu a fost definitivat clar, este posibil ca raportul sa contina capitole cum ar fi « Sosirea tiganilor in spatiul romanesc », « Viata sociala a tiganilor boieresti intre 1600 si 1850 », « Dezrobirea tiganilor », « Statutul juridic al tiganilor-robia si robul in structura sociala », « Economie, ocupatii, nomadism in perioada robiei » , « Imaginarul calatorilor straini despre tigani », « Robia in constiinta colectiva » etc.
Asadar raportul va cuprinde atat aspecte de istorie orala, folclor, istoria mentalitatilor, cutume si ritmuri ale vietii cotidiene, raporturile dintre robii tigani si stapanii domnesti, boieresti si manastiresti, cat si aspecte de politologie si sociologie, tratand indeosebi perioada de dupa dezrobire.
Raportul Comisiei va incerca sa dea un raspuns si intrebarii atat de des invocate : in ce masura robia a influentat evolutia ulterioara a romilor ? In ce masura acest fenomen este responsabil pentru statutul lor economic si social precar, pentru modul in care si-au construit ei ulterior imaginea de sine ?
Prin demersul sau, Comisia spera sa poata recomanda introducerea subiectului robiei romilor in manualele scolare, in constiinta publica, stimularea cercetarii istoriei si culturii romilor, infiintarea unui muzeu al romilor finantat de stat si a unui centru de cercetare, stabilirea unei zile de comemorare a robiei romilor, si construirea unui memorial (monument) al robiei romilor.
Acest eveniment este unul salutar, mai ales ca personalitati 'neutre' precum Domnul Djuvara au acceptat sa se implice, avand sanse mari sa lanseze acest subiect in dezbaterea publica. Mai mult despre actualitatea subiectului 'robie' pentru noi si pentru romi altadata.
Sursa acestei stiri este Agentia Nationala pentru Romi
Gestul (si comportamentul) feudal al primarului de sector Ontanu de a stinge o tigara aprinsa in mana unei tinere maturatoare de etnie roma surprinsa intr-o pauza de fumat m-a iritat profund. Acest gest a facut parte dintr-o iesire fulger a primarului intr-un parc bucurestean, insotit fiind de camerele unui post de televiziune. Pe langa faza cu tigara, ispravnicul Ontanu a mai fost surprins amenintandu-i pe lucratori (cam toti romi) 'ca le mananca ficatii' daca nu se tin de treaba, perorand didactic despre rahatul de caine din parc si asa mai departe.
Este un fel de politica adusa in strada de cea mai joasa speta, un fel de demonstratie de gen 'primarul care face' menita a impresiona babutele plimbarete. Este totodata o extensie a la Becali de nivel subsurban, in spiritul asa zisei retete de succes conform careia politicianul trebuie vazut a se angaja in manifestari de sorginte populara precum injuratul, sau hartuirea tiganilor (vezi Basescu cu episodul 'tigan imputit'). Sau, invers, daca poporul ii uraste pe tigani, inseamna ca exteriorizarea acelorasi stereotipuri de catre politicieni este una legitima. Si 'inteligenta', pentru ca aduce voturi,scop care legitimeaza orice actiune oricat de criticabila ar fi ea din alte puncte de vedere.
Sursa acestei stiri este Endressa.
Si acum a doua chestiune. Recent a fost organizata de catre Agentia Nationala pentru Romi si Centrul de Studii Rome prima intalnire a membrilor Comisiei pentru Studierea Robiei Romilor. In cadrul acesteia s-au stabilit punctele cele mai importante pe care le va aborda raportul elaborat de aceasta, in traditia rapoartelor Comisiilor Wiesel, pentru studierea Holocaustului si Tismaneanu, pentru studiul comunismului in Romania. Presedintele acestei Comisii formate din istorici, antropologi si sociologi este Neagu Djuvara, iar printre membrii sai se numara specialisti ca Andrei Oisteanu, Viorel Achim, Constanta Vintila Ghitulescu, Vasile Ionescu, Delia Grigore, Alin Ciupala, Ligia Cadeschi, Andreea Varga, Gheorghe Sarau etc.
Desi nu a fost definitivat clar, este posibil ca raportul sa contina capitole cum ar fi « Sosirea tiganilor in spatiul romanesc », « Viata sociala a tiganilor boieresti intre 1600 si 1850 », « Dezrobirea tiganilor », « Statutul juridic al tiganilor-robia si robul in structura sociala », « Economie, ocupatii, nomadism in perioada robiei » , « Imaginarul calatorilor straini despre tigani », « Robia in constiinta colectiva » etc.
Asadar raportul va cuprinde atat aspecte de istorie orala, folclor, istoria mentalitatilor, cutume si ritmuri ale vietii cotidiene, raporturile dintre robii tigani si stapanii domnesti, boieresti si manastiresti, cat si aspecte de politologie si sociologie, tratand indeosebi perioada de dupa dezrobire.
Raportul Comisiei va incerca sa dea un raspuns si intrebarii atat de des invocate : in ce masura robia a influentat evolutia ulterioara a romilor ? In ce masura acest fenomen este responsabil pentru statutul lor economic si social precar, pentru modul in care si-au construit ei ulterior imaginea de sine ?
Prin demersul sau, Comisia spera sa poata recomanda introducerea subiectului robiei romilor in manualele scolare, in constiinta publica, stimularea cercetarii istoriei si culturii romilor, infiintarea unui muzeu al romilor finantat de stat si a unui centru de cercetare, stabilirea unei zile de comemorare a robiei romilor, si construirea unui memorial (monument) al robiei romilor.
Acest eveniment este unul salutar, mai ales ca personalitati 'neutre' precum Domnul Djuvara au acceptat sa se implice, avand sanse mari sa lanseze acest subiect in dezbaterea publica. Mai mult despre actualitatea subiectului 'robie' pentru noi si pentru romi altadata.
Sursa acestei stiri este Agentia Nationala pentru Romi
Thursday, 26 July 2007
Cobzaru v. Romania
Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a dat astazi o noua hotarare intr-o cauza in care statul roman a incalcat drepturile unui etnic rom, un dosar la care am lucrat in ultimii ani. Petent in acest caz a fost Belmondo Cobzaru, un rom din Mangalia.
Dupa o cearta cu prietena sa, si o altercatie cu cumnatul prietenei, Belmondo s-a prezentat la sectia de politie solicitand ajutor. La Politie, doi ofiteri l-au inchis intr-un birou si l-au batut TARE, eliberandu-l dupa doua ore. Acest incident a avut loc pe 4 iulie 1997. A urmat o ancheta superficiala a Parchetului, care a rezultat, normal, intr-o solutie de neincepere a urmarii penala. Mai mult decat atat, politistii si procurorii implicati in ancheta si-au bazat deciziile pe rationamente de genul “e tigan, deci minte, ca asa sunt tiganii’.
Ei bine, Curtea a condamnat Romania in termeni duri pentru incalcarea prohibitiei relelor tratamente, pentru lipsa unui remediu eficient pe plan intern pentru genul de probleme pe care le-a avut Belmondo, si pentru incalcarea prohibitiei discriminarii, ordonand guvernului roman sa plateasca daune petentului si costuri avocatilor acestora.
Sau, in termeni mai puti seci, Romania si romanii (nu de alta dar autoritatile din Romania sunt o sublimare fidela a poporului roman as a whole) au fost facuti din nou de cacao la Strasbourg pentru rasism institutionalizat. Urmeaza ca atoritatile sa redeschida dosarul lui Belmondo, sa-i trimita pe politistii batatusi la puscarie, sa-i traga la raspundere pe procurorii care au inchis ochii la aceasta combinatie, inclusiv prin condamnarea lor la plata despagubirilor care sunt in ultima instanta suportate de fiecare dintre noi, si sa imbunatateasca legislatia privind urmarirea si sanctionarea abuzurilor de natura rasista, fie ca sunt comise de politisti, fie de persoane particulare. (thats me daydreaming).
Saturday, 21 July 2007
Fundamentalismul Balkanik
Part of the Croatian course I took in Zadar, a prominent Croatian language scholar delivered two lectures, the first on the history of the Croatian language, and the second on the history of the Croatian lands.
I will write here about the latter of the two. The professor did not lose time on any subtleties, and presented a compressed history of Croatia, starting from the Greek colonization of the coastal region to the present day, in half an hour. He recited the whole story like an incantation, in a trembling voice, with transfixed eyes. Although speaking in Croatian, he hardly ever stopped to allow the translator do her thing, and without allowing, let alone asking for any questions.
He presented the Croatians as hardened and righteous survivors fighting off relentless aggression throughout their history. Placing lots of weight on the obscure coastal Croatian kings at the end of the first millennium (mutatis mutandis, Glad, Menumorut & the others). Croats as unfortunate victims of the predatory Hungarians next door, who took advantage of an accident of nature (lack of a male heir) in order to establish their hegemony. Croats acting for centuries as the bulwark of Christendom against the Turks (sic!). Croats falling prey to the Austrians, despite their heroic fight against the Turkish invaders. Croats falling to second place in the Kingdom of Serbs, Croats and Slovenes after WW1. Stjepan Radic mischievously slain in the Parliament in Belgrade in the 1920s. Only a cursory mention of the criminal Ustase regime of Dr. Ante Pavelic, during WW2, highlighting though that back then Croatia engulfed the whole of Bosnia for the first time. The Croatian Spring in the 70s and the oppression unleashed by Belgrade. And the recent war. Serbs invading Croatia, Croats defending their homeland. Tudzman compared to de Gaulle. Slamming the judges in the Hague for their ignorance. Croats as undeserving victims of political scheming - what otherwise could be the explanation for allowing Romania (and Bulgaria) in the EU– Romania, of all countries! – and not Croatia?
We are family.
Thursday, 28 June 2007
CeNeCeDefobie
Un mesaj care l-am scris astazi, despre o tema care ma preocupa la ora actuala
*********
As dori sa previn [...] asupra a ceea ce percep ca fiind un pericol major – acela ca CNCD sa devina o institutie care isi tradeaza misiunea. Si mai mult decat atat, multe persoane care lupta impotriva discriminarii [...] contribuie decisiv (fara sa-si dea seama poate) la aceasta pervertire.
Am observat acest trend in ultimele luni, cand CNCD a sanctionat cu promptitudine derapajele verbale ale lui Basescu, ale lui Dancu (parca), si acum, iata e gata sa-l condamne si pe nefericitul X. Ca avocat cu experienta in domeniul discriminarii mi se pare ca CNCD-ul si OG 137/2000 nu sunt mecanismele cele mai potrivite pentru a corecta aceste iesiri in décor ale unor persoane publice (sau private).
Nu vreau sa scuz incidentele amintite, dimpotriva. Mi se pare insa ca alte mecanisme sunt mult mai potrivite decat OG 137/2000 pentru sanctionarea lor. E vorba de CNA, in cazul afirmatiilor cu caracter rasist pronuntate la tv/radio, legislatia europeana/domestica prin care se condamna rasismul/propagarea urei de rase/negarea holocaustului etc., in cazul afirmatiilor din presa organizatiile media de genul Clubul Roman de Presa, oprobriul public, izolarea individului deviant – in situatia data de pe rom link etc. Este adevarat ca unele din aceste mecanisme nu functioneaza, dar asta nu este o scuza pentru a preverti esenta CNCD-ului, si a-l transforma intr-un vehicul bun pentru toate relele.
Ce face CNCD-ul acum, impulsionat fiind de unii membri exaltati ai societatii civile, este sa puna carul in fata boilor, transformandu-se intr-o institutie militanta, ideologizanta. Cu alte cuvinte, CNCD-ul, ascuzandu-se in spatele lozincii discriminarii (lozinca pentru ca mare parte din membrii CNCD si mare parte din publicul larg nu inteleg ce e aia disciminare), se transforma in instanta morala si se baga orbeste in scandaluri publice aplicand automat, programatic ideologia nediscriminarii in spiritul mult hulitei (in alte parti) corectiudini politice. CNCD-ul inceteaza astfel sa aplice legea, si in loc creaza norme noi, fara legatura cu misiunea sa.
Este ignorata pe parcurs cea mai importanta componenta a misiunii CNCD-ului – sa educe publicul despre ce inseamna discriminare. Cum face acest lucru ? - demonstrand (dovedind, proband) cu consecventa si profesionalism, in cazul fiecarei plangeri in parte existenta/inexistenta discriminarii. Eu cel putin marturisesc ca pana acum nu am vazut o astfel de decizie, si am citit foarte multe.
Care sunt consecintele unei atari realitati – CNCD-ul se discrediteaza, devine vulnerabil (pe multiple planuri); notiunea de discriminare, transformata in ‘panaceu universal’ (TOTUL ESTE DISCRIMINARE), este golita de continut, si inceteaza a folosi obiectivelor pentru care a fost introdusa. Mai mult decat atat, avand in vedere ca scandalurile de genul ‘tiganca imputita’ monopolizeaza atentia si fantezia CNCD-ului discriminarea reala, consolidata, impamantenita, cea greu de dovedit, precum in domeniul locuintelor, sau al educatiei, sau al ajutoarelor sociale etc etc (vezi litera d Articolul 2 , alin 2 din OG nr. 137) este ignorata. Iata cum CNCD-ul isi tradeaza misiunea.
*********
As dori sa previn [...] asupra a ceea ce percep ca fiind un pericol major – acela ca CNCD sa devina o institutie care isi tradeaza misiunea. Si mai mult decat atat, multe persoane care lupta impotriva discriminarii [...] contribuie decisiv (fara sa-si dea seama poate) la aceasta pervertire.
Am observat acest trend in ultimele luni, cand CNCD a sanctionat cu promptitudine derapajele verbale ale lui Basescu, ale lui Dancu (parca), si acum, iata e gata sa-l condamne si pe nefericitul X. Ca avocat cu experienta in domeniul discriminarii mi se pare ca CNCD-ul si OG 137/2000 nu sunt mecanismele cele mai potrivite pentru a corecta aceste iesiri in décor ale unor persoane publice (sau private).
Nu vreau sa scuz incidentele amintite, dimpotriva. Mi se pare insa ca alte mecanisme sunt mult mai potrivite decat OG 137/2000 pentru sanctionarea lor. E vorba de CNA, in cazul afirmatiilor cu caracter rasist pronuntate la tv/radio, legislatia europeana/domestica prin care se condamna rasismul/propagarea urei de rase/negarea holocaustului etc., in cazul afirmatiilor din presa organizatiile media de genul Clubul Roman de Presa, oprobriul public, izolarea individului deviant – in situatia data de pe rom link etc. Este adevarat ca unele din aceste mecanisme nu functioneaza, dar asta nu este o scuza pentru a preverti esenta CNCD-ului, si a-l transforma intr-un vehicul bun pentru toate relele.
Ce face CNCD-ul acum, impulsionat fiind de unii membri exaltati ai societatii civile, este sa puna carul in fata boilor, transformandu-se intr-o institutie militanta, ideologizanta. Cu alte cuvinte, CNCD-ul, ascuzandu-se in spatele lozincii discriminarii (lozinca pentru ca mare parte din membrii CNCD si mare parte din publicul larg nu inteleg ce e aia disciminare), se transforma in instanta morala si se baga orbeste in scandaluri publice aplicand automat, programatic ideologia nediscriminarii in spiritul mult hulitei (in alte parti) corectiudini politice. CNCD-ul inceteaza astfel sa aplice legea, si in loc creaza norme noi, fara legatura cu misiunea sa.
Este ignorata pe parcurs cea mai importanta componenta a misiunii CNCD-ului – sa educe publicul despre ce inseamna discriminare. Cum face acest lucru ? - demonstrand (dovedind, proband) cu consecventa si profesionalism, in cazul fiecarei plangeri in parte existenta/inexistenta discriminarii. Eu cel putin marturisesc ca pana acum nu am vazut o astfel de decizie, si am citit foarte multe.
Care sunt consecintele unei atari realitati – CNCD-ul se discrediteaza, devine vulnerabil (pe multiple planuri); notiunea de discriminare, transformata in ‘panaceu universal’ (TOTUL ESTE DISCRIMINARE), este golita de continut, si inceteaza a folosi obiectivelor pentru care a fost introdusa. Mai mult decat atat, avand in vedere ca scandalurile de genul ‘tiganca imputita’ monopolizeaza atentia si fantezia CNCD-ului discriminarea reala, consolidata, impamantenita, cea greu de dovedit, precum in domeniul locuintelor, sau al educatiei, sau al ajutoarelor sociale etc etc (vezi litera d Articolul 2 , alin 2 din OG nr. 137) este ignorata. Iata cum CNCD-ul isi tradeaza misiunea.
Subscribe to:
Posts (Atom)