As dori sa comentez pe scurt pozitia
Dnei Macovei strict cu privire la persoanele cu dizabilitati, din perspectiva
drepturilor omului. Nu imi propun sa analizez contextul mai larg al politicilor
sociale sau optiunilor dumneaei ideologice, au facut-o altii. Nu am gasit nimic
relevant in programul Dlui Johannis. Ceilalti nu ma intereseaza, pentru ca
oricum nu i-as vota din alte motive, desi presupun ca nici ei nu au nimic de
spus. Am ales totusi
sa ma concentrez pe Dna Macovei pentru ca dumneaei a ales sa abordeze acest
subiect, pentru ca se revendica, prin experienta sa profesionala, de la
ideologia drepturilor omului, si avand in vedere deschiderea ei europeana.
In programul dumneaei, Dna Macovei
mentioneaza persoanele cu dizabilitati, declarand ca “Trebuie eliminate și
sistemele de mită socială cu scop electoral, pentru că bătrânii, copiii,
bolnavii și persoanele cu handicap sunt singurele categorii pe care statul
trebuie să le protejeze.” Ieri (30 octombrie), Dna Macovei a afisat o
declaratie filmata pe contul dumneaei de Facebook cu urmatorul mesaj: “Eu
cred în solidaritate, dar nu cred în falsa asistență. Ce se întâmplă cu
persoanele cu dizabilități ne privește pe toți. Unii s-au născut așa, alții,
nu. Ceva în viața lor i-a adus aici: un accident, o boală. Pe toți ne privește
ceea ce se întâmplă cu ei. Persoanele cu dizabilități nu sunt o povară pentru
societate. Ei sunt egalii noștri, ei sunt frații noștri. Acești oameni trebuie
să fie primii care să contribuie la redactarea și aplicarea legilor care îi
privesc pe ei. Numai cine a trecut prin asta ne poate învăța cum să fim o
societate mai bună și oameni mai buni.”
Persoanele cu dizabiliati din Romania se
confrunta cu mai multe probleme grave. Multi sunt internati pe lunga durata in
institutii sociale si spitale psihiatrice, unde traiesc o viata izolata si
lipsita de speranta, in conditii mizere, fiind supusi deseori unor tratamente
inumane si degradante. Este notoriu cazul Spitalului Poiana Mare unde acum zece
ani au murit sute de pacienti din cauza conditiilor de viata precare si lipsei
ingrijirilor medicale de baza. Acest scandal a rezultat intr-o condamnare de
rasunet a Romaniei la CEDO intr-un caz in care l-am reprezentat pe reclamant Campeanu
v Romania, si de care Dna Macovei stie cu siguranta. Dezvaluiri similare cu
privire la abuzuri grave sunt la ordinea zilei. Cu toate acestea, Romania nu
numai ca tolereaza abuzurile, dar refuza sa se angajeze in reforma sistemului
prin dezinstitutionalizare. Acest proces presupune inchiderea institutiilor si
mutarea persoanelor cu dizabilitati in comunitate. Conform studiilor
stiintifice si experientei altor tari, dezinstitutionalizarea profita atat
persoanelor cu dizabilitati cat si societatii in intregul ei.
Sistemul actual de beneficii sociale
este invechit si mentine persoanele cu dizabilitati care traiesc in comunitate
si familiile lor la limita saraciei, inchizandu-le intr-o relatie de dependenta
fata de stat si condamnandu-le la inactivitate si izolare. Infrastructura si
serviciile oferite publicului sunt inaccesibile. In cazul fericit in care
persoanele cu dizabilitati ajung sa invete, o fac in scoli speciale unde
standardele sunt catastrofale si abuzurile frecvente. Lipsa educatiei duce
implicit la lipsa oportunitatilor in viata, la excluziune, marginalizare si
singuratate. Atunci cand retelele de suport din comunitate se destrama
(parintii mor, prietenii sunt epuizati), persoanele cu dizabilitati ajung
inevitabil in institutii. Daca institutiile statului sunt ineficiente si
retrograde, prejudecatile larg impartasite la nivelul populatiei si nepasarea
pecetluiesc soarta acestor persoane.
In concluzie, avem cateva cuvinte cheie:
dezinstitutionalizare, incluziune sociala, protectie eficienta impotriva
abuzurilor, egalitate, demnitate. Acestea corespund in mare principiilor
directoare ale Conventiei Natiunilor Unite a Drepturilor Persoanelor cu
Dizabilitati, ratificata de Romania si de marea majoritatate a statelor membre
a Uniunii Europene, cat si separat de Uniunea Europeana. Nu am auzit niciunul
din aceste principii cheie in discursul Doamnei Macovei. Asta in ciuda faptului
ca Dna Macovei se revendica de la ideologia drepturilor omului si a fost cu
siguranta expusa, cel putin la Parlamentul European, acestui discurs. Tin sa
precizez in acest sens ca doleantele persoanelor cu dizabilitati nu sunt un
subiect de nisa – din punct de vedere numeric, persoanele cu dizabilitati si
familiile lor sunt o minoritate semnificativa, de ordinul sutelor de mii; din
punct de vedere moral si legal, un stat de drept este incompatibil cu
impunitatea pentru tortura si rele tratamente practicate pe scara larga.
Situandu-le intre copii si batrani, Dna
Macovei infantilizeaza persoanele cu dizabilitati pe care le priveste ca
recipienti pasivi de beneficii sociale. Paradoxal, in cazul persoanelor cu
dizabilitati Dna Macovei sustine implicit "falsa asistenta" pe care
altfel o respinge ritos. Enuntul programatic mentionat mai sus este practic identic
cu prevederea constitutionala conform careia “persoanele cu handicap se bucura
de protectie speciala”, demonstrand in mod clar o logica asistentiala. Am scris
mai demult despre dublul sens
al terminologiei folosite la adresa persoanelor cu dizabilitati: in logica
actuala “protectie speciala” inseamna in fapt segregare, marginalizare,
discriminare, abuz. De fapt, persoanele cu dizabilitati nu au nevoie de
“protectie” ci de “suport” pentru a-si implini potentialul si a deveni membri
cu drepturi depline ai societatii. In aceeasi nota, Dna Macovei foloseste
terminologia discreditata si stigmatizanta de "handicap”, eroare
rectificata in mesajul video.
Cat despre mesajul video el se inspira
in mod clar din modelul medical al dizabilitatii, care identifica
“handicapul” (deci persoana) drept cauza a problemelor intampinate de
persoanelor cu dizabilitati. Acestui model Conventia ONU mai sus amintita ii opune
modelul social, care identifica problema in barierele ridicate de societate si
care impiedica participarea persoanelor cu dizabilitati, exemplul cel mai clar
fiind lipsa accesibilitatii. Monica Macovei insista pe blestemul existential al
handicapului, intr-un discurs lacrimogen si paternalist menit sa starneasca
compasiunea. Ori persoanele cu dizabilitati nu au nevoie de compasiune, ci de
respect si drepturi egale.
Singura parte aparent pozitiva este
apelul Doamnei Macovei la implicarea persoanelor cu dizabilitati in elaborarea
politicilor care le priveste. Dar, stati putin – in timp ce face asta, cui se
adreseaza Dna Macovei? Se adreseaza cumva persoanelor cu dizabilitati,
semnaland dorinta ei de a le include ca partener egal in discutie? Nu! Ni se adreseaza
noua, voua, oamenilor “normali si maturi”, vorbind despre persoanele cu
dizabilitati la persoana treia, cumva prezente in camera, dar invizibile.
Asadar, pe langa faptul ca e, in cel mai bun caz, neinformata, Dna Macovei
insulta persoanele cu dizabilitati. In acest sens, si avand in vedere cheia
discursului prezentat mai sus, permiteti-mi sa ma indoiesc de sinceritatea Dnei
Macovei.
Inca ceva despre ideea primita de-a gata
si regurgitata de fanii Dnei Macovei fara nici un pic de reflectie, conform
careia marsul anti-coruptie al candidatei lor preferate va profita implicit si
automat si minoritatilor. Am precizat mai sus ca in ultimii 10-15 ani, sute,
mii de oameni au murit in conditii suspecte sau au fost brutalizati in
institutii. Cu ocazia sedintei publice in dosarul Campeanu anul trecut, CEDO a
solicitat exemple de condamnari ale celor vinovati. In timp ce Guvernul nu a
fost in masura sa prezente nici macar un singur exemplu, noi am fost in masura
sa aducem numaroase exemple de NUP-uri, demonstrand practic ca personalul din
spitale se bucura in mod oficial de impunitate. Cine este vinovat de aceasta
stare de fapt? BINGO! Procurorii Dnei Macovei, idolizati si glorificati ca
luptatori neinfricati impotriva coruptiei, "panaceu universal" etc
etc. Dna Codruta Kovesi insasi, pupila Dnei Macovei, a confirmat un NUP in
dosarul Poiana Mare care a scandalizat pe multi in Europa. Dna Macovei insasi
cat a fost la Ministerul Justitiei, nu a facut nimic pentru a schimba ceva in
bine. Acesta este doar un exemplu care ilustreaza de ce drive-ul anticoruptie
in sine nu vindeca de prejudecati si nu poate fi (in toate cazurile) o solutie
pentru problemele sociale cum sugereaza Dna Macovei
Unii fani Macovei sugereaza cu
obtuzitate ca abuzul si tortura nu sunt chestiuni urgente, si ca intai trebuie
sa rezolvam cu coruptii. Permiteti-mi sa nu fiu de acord si sa nu mai am
rabdare. Pentru mine cauza persoanelor cu dizabilitati este urgenta si
fundamentala. Eu NU votez cu Dna Macovei pentru ca politicile ei in domeniul
dizabilitatii ar perpetua dezastrul actual, dupa cum am aratat.