Caragiale in limba romani

Zilele trecute a avut loc o premiera importanta pentru cultura romilor si pentru cultura romana - o piesa de teatru in limba rromani, cu actori romi. Sunt convins ca Noaptea furtunoasa a lui Caragiale a sunat incredibil in romani, si imi doresc sa am sansa sa o vad si eu pe viu. Succes si la mai mare!

Articol privind sistemul de implementare a hotararilor CEDO

Un articol de-al meu a fost inclus in cel mai recent numar al periodicului Roma Rights editat de European Roma Rights Centre, avand ca focus tematic problematica implementarii hotararilor CEDO privindu-i pe romi. Articolul meu, plasat in introducerea jurnalului, ofera o perspectiva generala asupra acestei teme, prin prisma perpetuei reforme a mecanismului consacrat de Conventie. Restul jurnalului contine mai multe studii de caz, inclusiv unul privind implementarea defectuoasa a hotararilor CEDO privind pogromul din Hadareni, scris de prietenul Istvan Haller.

Articolul meu se gaseste AICI. Restul jurnalului se gaseste AICI.

Iata introducerea articolului:

Improving the Effectiveness of the Implementation of Strasbourg Court Judgments in Light of Ongoing Reform Discussions

The system of human rights protection instituted by the European Convention on Human Rights (ECHR or the Convention) is rightly considered to be the most successful and innovative in the world. However, in the past 15 years the European Court of Human Rights (ECtHR or the Court) has faced escalating challenges threatening its very existence. The most significant problem is that the Court is overwhelmed by a mounting number of cases. In May 2010, the number of cases pending before a judicial formation within the Court had risen to 126,200, representing a 60% increase since the beginning of the year. Managing this caseload is an increasingly difficult task causing very long waiting times, which are potentially in breach of the fair trial rules included in the Convention. This crisis has engendered an extensive debate, which has now been ongoing for many years. It aims at identifying the best solutions for stemming the flow of cases and restoring the effectiveness of the Court. The reform discussions have led to the publication of many reports (by the Evaluation Group, Lord Woolf, the Group of Wise Persons and the Court), declarations, recommendations, resolutions and at least one Protocol to the Convention (No. 14). The process received fresh impetus from a high-level inter-governmental conference, which took place in February 2010 and led to the adoption of the Interlaken Declaration. Therein, the 47 Council of Europe Member States formally reaffirmed their commitment to the Convention and the Court and adopted an action plan “as an instrument to provide political guidance for the process towards the long-term effectiveness of the Convention system,” including a timeline for its implementation.

This article provides a non-exhaustive account of the main themes of the discussions aimed at improving the implementation process and examines the main achievements of the reform process in that context. States are primarily responsible for enforcing the Convention in their jurisdiction, under the supervision of the Committee of Ministers. In addition, the Court and the Parliamentary Assembly of the Council of Europe (PACE) have the ability to influence the process to ensure better execution. I will examine the international dimensions of the implementation process in light of the wider debates concerning the reform of the Court.

This article should provide some useful background to the discussion hosted by the current issue of Roma Rights, which focuses on the perceived poor implementation of ECtHR judgments concerning Romani applicants. Claims that the States’ records of implementing Roma rights judgments is poorer compared to judgments concerning other categories of claimants are not supported by empirical evidence. Recent research concludes that “on the whole […] minority-related judgments are not characterised by slower or delayed implementation in comparison to the other cases.” On the other hand, a detailed understanding of the challenges and opportunities presented in the implementation process would assist Roma rights advocates in maximising their chances of achieving full compliance with judgments of the Court in their area of interest.

Scurt articol cu privire la dosarul Farcas v Romania

Revin cu un scurt articol privind cauza Farcas impotriva Romaniei pe care l-am scris pentru blogul Asociatiei distroficilor muscular din Romania. Am mai scris despre acest dosar aici si aici - reamintesc ca il reprezint pe Dl Farcas si ca CEDO a organizat o sedinta publica in acest caz pe 27 aprilie. Conform regulii acestuii blog, preluarea informatiilor dupa acest post este libera, cu conditia acreditarii sursei.

Cauza Farcas impotriva Romaniei: o sansa pentru persoanele cu dizabilitati fizice din Romania?

Pe 27 Aprilie 2010 Curtea Europeana pentru Drepturile Omului a organizat la sediul sau din orasul francez Strasburg o sedinta publica in dosarul Farcas impotriva Romaniei. Avand in vedere raritatea acestor sedinte publice (organizate intr-o fractiune din dosarele pendinte pe rolul Curtii), acest eveniment semnaleaza un interes reimprospatat al Curtii fata de problematica incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilitati fizice din Romania si nu numai, suscitat probabil si de recenta intrare in vigoare a Conventiei ONU pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilitati. Cazul in sine este o exemplificare fascinanta a teoriei « modelului social » al dizabilitatii conform careia discriminarea suferita de persoanele cu dizabilitati isi are originea in barierele impuse de societate (precum lipsa accesibilitatilor, a adaptarilor rezonabile la locul de munca, prejudecatile, stereotipiile etc), si nu in conditia fizica (sau mentala) a persoanei in cauza. Astfel, in cazul nostru, un sir de obstacole si gesturi discriminatorii, l-au transformat pe Domnul Alois Farcas dintr-un membru activ si productiv al societatii, cu o experienta de 20 de ani la locul de munca, intr-o persoana complet dependenta de asistenta sociala primita de la Stat, complet izolata de restul societatii. In acest articol voi face un succint sumar al situatiei de fapt semnalate de Alois Farcas, petent in aceasta cauza, si argumentele de drept invocate in fata Curtii. In final voi face unele speculatii cu privire la prezumtivele consecinte ale unei eventuale hotarari favorabile.

Alois Farcas s-a nascut in 1964 si locuieste in Piatra Neamt. Farcas sufera din copilarie de distrofie musculara progresiva in foma centurilor. In cursul timpului, petentul a fost internat in mai multe randuri la Centrul de patologie neuro-musculara « Dr. Radu Horia » din Valcele, Jud. Covasna unde a urmat tratament de specialitate. Datorita afectiunii de care sufera, Farcas se poate deplasa cu oarecare greutate si pe distante relativ scurte, insa nu utilizeaza un fotoliu rulant. De asemenea, el nu poate urca planuri inclinate pe cont propriu, in absenta unei bare laterale sau fara asistenta din partea unei alte persoane. Aceste inconveniente au putut fi compensate intr-o oarecare masura atata timp cat petentul a beneficiat de un autoturism Trabant adaptat nevoilor sale specifice.

Inainte de a fi concediat, Alois Farcas a lucrat pentru mai bine de 20 de ani la Romtelecom, pe postul de electronist echipamente digitale. La inceputul anului 2004 petentul a fost transferat pe un post care presupunea interventii la domiciuliul/sediul clientilor, dupa ce atelierul in care lucra a fost desfiintat in urma unei restructurari. Avand in vedere ca lipsa accesibilitatilor in Piatra Neamt, ca in restul Romaniei, este generalizata, petentul a fost nevoit sa renunte la noul sau post, contractul sau de munca fiind incheiat prin acordul partilor la sfarsitul lui aprilie 2004.

Intre timp, confruntandu-se cu pierderea iminenta a singurei sale surse de venit, Farcas a initiat demersurile pentru obtinerea unei pensii de invaliditate. Atunci cand s-a deplasat la Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, petentul a constatat ca intrarea acestuia nu era accesibila pentru persoanele cu dizabilitati fizice! Comisia nu a gasit insa nici un impediment pentru a discuta solicitarea petentului in absenta sa, acordandu-i acestuia gradul de handicap grav fara asistent personal. In septembrie 2004 certificatul a fost revuizuit in sensul acordarii dreptului la asistent personal. Ulterior, Casa judeteana de pensii a acordat petentului gradul doi de invaliditate, calculandu-i o pensie de aproximativ 13% din valoarea salariului pe care il avea inainte de a intreruperea contractului de munca.

Alois Farcas a incercat sa atace in instanta modalitatea in care a avut loc desfacerea contractului sau de munca, respectiv modalitatea in care i-au fost stabilite drepturile ce ii reveneau prin prisma « handicapului » de care sufera, atat de catre Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si de catre Casa judeteana de pensii. Cand s-a deplasat insa la instantele din Piatra Neamt, Farcas a descoperit ca sediile sectiei civile, respectiv al sectiei penale ale Tribunalului Neamt erau inaccesibile pentru persoanele cu dizabilitati. Atunci cand a incercat sa obtina asistenta unui avocat, petentul a observat ca sediul Baroului de avocati Neamt precum si cabinetele de avocat situate in imediata proximitate a Tribunalului Neamt erau de asemenea inaccesibile.

Vazandu-si blocat accesul la justitie, Alois Farcas a formulat, in acelasi an, 2004, o plangere catre Curtea Europeana pentru Drepturile Omului. Iata principalele argumente aduse in atentia Curtii.

In primul rand, el s-a plans de incalcarea drepului sau la un proces echitabil prin faptul ca sediile instantelor de judecata din Piatra Neamt si Baroul de avocati local nu sunt accesibile pentru persoanele cu dizabilitati fizice.

In al doilea rand, petentul s-a plans de incalcarea dreptului sau la viata privata sub doua aspecte. Pe de o parte el s-a plans de faptul ca persoanele din Piatra Neamt cu dizabilitati fizice nu pot beneficia de infrastructura publica din municipiu, care le este, in mare parte, inaccesibila: incepand de la accesul la unele institutii publice precum Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, instantele de judecata, transportul in comun si pana la trotuarele, magazinele si policlinica medicala din cartierul in care locuieste petentul. Tinand seama si de faptul ca petentul nu si-a mai putut permite costurile legate de intretinerea autoturismului in stare de buna functiune, el s-a vazut practic blocat in apartmentul sau, libertatea sa de miscare fiind limitata la o raza de 600 in jurul apartamentului sau. In sfarsit, petentul a fost nevoit sa intrerupa tratamentul medical de specialitate pe care il urma, cu riscul unei inrautatiri treptate a bolii de care sufera, avand in vedere natura sa progresiva. Pe de alta parte petentul s-a plans ca procedurile administrative in urma carora autoritatile competente (respectiv Comisia de expertiza medicala a persoanelor cu handicap pentru adulti, cat si Casa judeteana de pensii) au stabilit avantajele care ii reveneau conform legii in virtutea statutului sau de persoana cu handicap au fost arbitrare si nelegale.

In ultimul rand, petentul a argumentat ca lipsa generalizata a accesibilitatilor in Municipiul Piatra Neamt este o forma de discriminare pe criteriul dizabilitatii in contradictie cu prohibitia de a discrimina inclusa in Conventia Europeana pentru Drepturile Omului.

Dupa organizarea sedintei publice din 27 aprile 2010, Curtea a intrat in deliberare, o hotarare fiind asteptata probabil pana la sfarsitul anului. Importanta unei hotarari favorabile nu poate fi subestimata. In primul rand o astfel de hotarare ar revizui semnificativ jurisprudenta Curtii privind obligatia Statelor membre de a efectua unele lucrari care sa inlesneasca accesul la infrastructura publica pentru persoanele cu dizabilitati, pe un picior de egalitate cu restul populatiei. In acest sens o astfel de hotarare ar reprezenta un precedent favorabil aplicabil in toata Europa.

In ceea ce priveste consecintele pentru tara noastra, trebuie spus ca hotararile CEDO au forta obligatorie in Romania. Petentul a aratat in fata Curtii ca legislatia in Romania este deficitara, ca nu exista planuri pentru accesibilizarea graduala a spatiului public, ca nu se colecteaza date privind accesibilizarea mediului public in Romania, ca implementarea legsialtiei existente este deficitara. O hotarare favorabila ar da nastere la o obligatie in sarcina Romaniei de a remedia toate aceste aspecte. La nivel local, Consiliul Local Piatra Neamt ar trebui sa se angajeze in eforturi sustinute pentru imbunatatirea nivelului de accesibilitate in oras, in special in ceea ce priveste cladirile vizate de aceasta plangere. In sfarsit, autoritatile competente ar trebui sa reanalizeze capacitatea petentului de a participa in viata sociala si sa aloce masuri de asistenta adecvate si suficiente in acest sens.


Constantin Cojocariu lucreaza ca avocat pentru INTERIGHTS, o organizatie neguvernamentala non-profit cu sediul in Londra (www.interights.org), care furnizeaza sprijin victimelor unor incalcari ale drepturilor omului in fata Curtii Europene pentru Drepturile Omului. Constantin l-a reprezentat pe Alois Farcas in fata Curtii Europene si este contactabil pe email, ccojocariu@interights.org.

NRDO 2/2010

A aparut si noul numar al Noii reviste pentru Drepturile Omului 2/2010 - iata cuprinsul, fara alte comentarii.

Editorial
I
Aurora Ciucă, Cetăţenia între naţional şi internaţional. Discuţii pe marginea unui caz
Gabriel Andreescu, Spotul revistei Academia Caţavencu în lectura CNA şi CNCD. Combaterea discriminării ca politică publică
Mihaela Roxana Prisacariu, Participarea persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale la deciziile publice prin intermediul partidelor politice proprii
II
Hotărârea CNCD cu privire la hărţuirea Suveranului Mare Comandor al Marii Loje Naţionale
Hotărârea CNCD cu privire la discriminarea prin publicarea de articole în scopul modificării denumirii de „rom” în denumirea de „ţigan”
Hotărârea CNCD cu privire la neasigurarea unor condiţii normale de prestare a muncii unui lider sindical
III
Irina Ilisei, Carmen Mezincescu, Delia Panait, Ioana Vrăbiescu, Situaţia femeilor în comunitatea aromână din România
IV
Diana Olar, Cauza Kononov c. Letonia (I)
V
Georg Schwarzenberger, Cele trei tipuri de drept

Documente relevante

Incepand de azi voi adauga aici documente relevante pentru tematica blogului, care nu sunt disponibile in alta parte, chiiar daca in principiu ar trebui sa fie.
Pentru inceput iata interventia Guvernului roman in cazul Lautsi v. Italia (cazul crucifixului in scoli) si pozitia Guvernului roman exprimata la conferinta de la Interlaken din Februarie 2010.

Fapt divers

"The number of people applying for sex reassignment surgery [in Sweden] is increasing.

For thirty years it averaged at about 12-15 people per year until 2003, when it began to climb, and there are now around 50 operations conducted in Sweden each year.

According to legislation passed in 1972, to undergo a sex change operation a person must be over 18-years-old, a Swedish citizen, be sterilized and unmarried."

(http://www.thelocal.se/27522/20100630/)

Dreptul la vot si persoanele puse sub interdictie

CEDO a confirmat in hotararea Alajos Kiss v. Ungaria publicata pe 20 mai 2010 ceva ce stiam deja de mult timp, respectiv ca interdictia de a vota aplicata persoanelor cu dizabilitati este ilegala in Europa.

Petentul in acest caz este o persoana cu depresie maniacala pusa sub interdictie partiala in 20o5 si care a incercat sa voteze in alegerile generale maghiare din 2006. A fost impiedicat insa sa o faca in baza unui articol din constitutie care prevede ca persoanele sub interdictie (partiala sau totala) pierd dreptul la vot. Domnul Kiss a atacat aceasta prevedere in fata CEDO, care i-a dat dreptate. CEDO a apreciat ca prohibitia constitutionala are consecinte deloc neglijabile din moment ce afecteaza 0,75% din populatia maghiara. Mai departe, Curtea a apreciat ca aceasta prohibitie denota tratamentul persoanelor cu dizabilitati intelectuale si mentale ca un grup compact, in dauna unor decizii individualizate bazate pe capacitatea fiecarei persoane in parte de a participa la procesul electoral. O astfel de prezumtie globalizanta este contrara Articolului 3 din Protocolul 1 al Conventiei privind dreptul la vot.

Curtea a facut niste observatii cruciale, aplicabile pe scara larga in cauzele privind persoanele cu dizabilitati. Astfel, penru prima oara Curtea a facut o analogie intre persoanele cu dizabilitati si alte minoritati care sufera in mod traditional de marginalizare, precum minoritatile etnice, femeile, sau minoritatile sexuale. In consecinta orice discrimnare la care sunt supuse persoanele cu dizabilitati va fi foarte greu de justificat, daca nu imposibil. Mai departe, Curtea a observat ca procesul legislativ parlamentar care a rezultat in anularea dreptului la vot nu a fost sustinut de argumente suficiente, si ca dimpotriva, a fost dominat de stereotipuri privind capacitatea persoanelor cu dizabilitati. Acest rationament este aplicabil in genere multor prevederi legislative si decizii individuale ce afecteaza drepturile persoanelor cu dizabilitati mentale.

Consecintele acestei hotarari sunt radicale si neindoielnice. Multe tari est europene au prevederi similare cu cea din Ungaria, de multe ori localizate bine merci la nivel constitutional. Frumusetea acestei hotarari rezida in faptul ca aceste tari trebuie acum sa reexamineze aceste hotarari si sa le modifice in spiritul hotararii Curtii.

Articolul 36 al Constitutiei noastre prevede ca: "Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie". Aceasta prevedere este consecinta sistemului nostru in materia capacitatii juridice a persoanei care incalca flagrant Conventia si alte obligatii internationale ale Romaniei din cel putin doua motive. Prima la mana - nu permite decat doua variante: fie exista capacitate fie lipseste cu desavarsire (cazul minorilor intre 14-18 ani fiind exceptat), fara nici o varianta intermediara (cf. hot Shtukaturov v Rusia). A doua la mana: nu permite o decizie individualizata asupra capacitatii specifice a unei persoane aflate sub interdictie de a-si exercita dreptul de vot si se bazeaza pe generalizari si stereotipii, in loc de judecati rationale.

NRDO 1/2010

A aparut si primul numar din 2010 al Noii Reviste de Drepturile Omului. Carentele semnalate anterior sunt si mai evidente in acest caz, respectiv faptul ca articolele de fond nu prea au legatura cu drepturile omului - ci cu dreptul constitutional (respectiv partea acestuia privind organizarea statului democratic) sau dreptul administrativ. In ceea ce priveste prezenta constanta in paginile acestei reviste ale acelorasi autori, ma intreb daca acest aspect se datoreaza putinatatii expertilor in drepturile omului in Romania sau are alte explicatii. Prin simpla sa prezenta, aceasta revista are potential si trebuie salutata. Avem insa asteptari mult mai mari pentru viitor, mai ales ca unii dintre noi (subsemnatul de exemplu) sunt abonati cu plata de ani buni.

Tot pentru viitor ar fi util ca revista sa puna la dispozitia publicului interesat numerele sale mai vechi in format electronic, pe website-ul sau. Si ar putea sa faca acest gest in mod gratuit reflectand astfel faptul ca in mare practica drepturilor este not-for profit, si specifica sectorului neguvernamental. Preconizez ca astfel NRDO ar avea un impact mult mai mare decat pana acum. In acest fel si website-ul ar devenin util cat de cat, avand in vedere ca in prezent nu prea contine nimic in afara de sumarele revistei.

Sumar Nr 1, 2010
Editorial

I
Valentin Constantin, Drepturile omului, între „nu vrem” şi „nu putem”
Corneliu-Liviu Popescu, Menţinerea regimului democratic în urma revizuirii constituţionale
Alina Mirabela Gentimir, Care formă de autonomie este favorabilă României?
Gabriel Andreescu, Răspuns la întrebarea:: care formă de autonomie?

II
Hotărârea CNCD cu privire la desfiinţarea postului de expert local pe probleme de romi
Hotărârea CNCD cu privire la sancţionarea reclamatei pentru neaplicarea fermă şi neîntârziată a hotărârii Colegiului Director

III
Csaba Asztalos Ferenc, Analiza diagnostic a cadrului legal şi instituţional în domeniul egalităţii de şanse şi de gen în România

IV
K. N. Llewellyn, Normativul, juridicul şi sarcinile dreptului: problema metodei juridice (II)

Recomandari de lectura

Dictionar: negationisti v sceptici

Un numar recent al prestigioasei reviste New Scientist are un focus tematic asupra negationismelor, cauzelore si efectelor sale. Aceasta este o tema relevant in general, si in special i contextul acestui blog. Articolul introductiv al dosarului tematic explica intr-un mod accesibil si convingator distinctia dintre un sceptic si un negationist:

WHAT is the difference between a sceptic and a denier? When I call myself a sceptic, I mean that I take a scientific approach to the evaluation of claims. A climate sceptic, for example, examines specific claims one by one, carefully considers the evidence for each, and is willing to follow the facts wherever they lead.

A climate denier has a position staked out in advance, and sorts through the data employing "confirmation bias" - the tendency to look for and find confirmatory evidence for pre-existing beliefs and ignore or dismiss the rest.

Scepticism is integral to the scientific process, because most claims turn out to be false. Weeding out the few kernels of wheat from the large pile of chaff requires extensive observation, careful experimentation and cautious inference. Science is scepticism and good scientists are sceptical.

Denial is different. It is the automatic gainsaying of a claim regardless of the evidence for it - sometimes even in the teeth of evidence. Denialism is typically driven by ideology or religious belief, where the commitment to the belief takes precedence over the evidence. Belief comes first, reasons for belief follow, and those reasons are winnowed to ensure that the belief survives intact. [...]

(extras din Michael Schermer, Living in Denial: When a Sceptic isn't a Sceptic, in New Scientist, nr. 2760/2010)

Merg la CEDO (sa cer dreptate)

In doua zile voi participa in mod direct pentru prima oara la o sedinta publica intr-un caz pendinte in fata CEDO. Voi pleda in numele aplicantului in cazul Farcas v Romania, despre care am scris cateva cuvinte intr-un alt post - cazul priveste lipsa accesibilitatilor pentru persoane cu dizabilitati fizice in Piatra Neamt. Iata cateva cuvinte in legatura cu practica sedintelor publice la CEDO.

Curtea organizeaza sedinte publice intr-un procent minuscul din cazuri - poate mai putin de 0,1% din cazurile comunicate. Sedintele publice sunt prilejuite de cazuri importante, care ridica probleme de principiu noi. Dupa cunostiintele mele Farcas este al doilea caz impotriva Romaniei in care se organizeaza o sedinta publica. Primul a fost Tatar v. Romania, acum un an-doi, care a fost in legatura cu poluarea rezultata din scurgerea de cianuri de la Baia Mare acum mai multi ani. A treia sedinta a fost programata deja pentru iunie, in dosarul pilot privind problema sistemica a retrocedarii proprietatilor nationalizate.

Nu pot spune ca sedinta publica la CEDO ar avea implicatii hotaratoare pentru decizia finala a Curtii in cazul in cauza. Procedura in fata CEDO este predominant scrisa, chiar si in cazurile in care se organizeaza sedinte. Sedintele urmeaza in mare un scenariu foarte previzibil, cu partile citind un discurs pregatit si inmanat Curtii in prealabil, timp de 30 minute fiecare. Singura parte neregizata are loc la sfarsit, cand judecatorii Curtii pun intrebari partilor, iar partile raspund si in plus au ocazia sa faca observatii in raspuns la sustinerile parii adverse. (un fel de debate - pentru cunoscatori)

Aceastea fiind spuse, sedinta are o incarcatura simbolica importanta, data fiind cum am spus putinatatea acestor ocazii, semnalizand astfel importanta chestiunii supuse litigiului, precum si solemnitatea momentului, cu o sala mare si impunatoare si un ceremonial aparte. Curtea Europeana este la urma urmei instanta cea mai inalta a Europei, iar sedintele publice sunt singurele ocazii in care partile au ocazia sa-si incruciseze armele in mod direct, cu arbitrajul nemijlocit al judecatorilor Curtii.

In fine, este un moment special pentru orice avocat, astept cu nerabdare aceasta experienta. Webcasturi dupa sedintele publice ale Curtii sunt publicate in aceeasi zi in care se desfasoara pe site-ul Curtii.

Conventia iti apartine!

Semnal de alarma

Am intalnit-o recent in cursul unui seminar la Bruxelles prilejuit de lansarea raportului "Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap pe Doamna Ioana Mihaela Lese, presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap. Reamintesc ca ANPH este principala autoritate administrativa la nivel central cu atributii de coordonare si monitorizare in domeniul politicilor publice privind persoanele cu handicap, o categorie a populatiei marginalizata si abuzata din plin inainte si dupa 1989. Urmeaza ca presedintele ANPH este cel mai inalt demnitar in stat cu atributii in acest domeniu. In plus, in aceasta calitate, presedintele are ultimul cuvant in procesul de distribuire a mai multor milioane de euro de la bugetul statului, din fonduri structurale, de la Banca Mondiala etc.

Doamna Lese a avut o prestatie “stearsa” la Bruxelles. Discursul dumneaei in calitate de membru al unui panel poate fi calificat cu incredere drept o catastrofa cu public, sfarsind aproape in lacrimi. Pe langa faptul ca nu a reusit sa spuna nimic de substanta, Doamna Lese a cedat nervos in urma unei interventii din public din partea unui utilizator roman de scaun cu rotile care a chestionat prestatia Romaniei in domeniu, declarand ca “I am not used to speaking in public in the presence of so many experts”. Ce-i drept Doamna Lese se afla sub presiune din partea unui public care includea mai multi membri ai Parlamentului European, membri ai unor ONG-uri mari din Bruxelles, persoane cu dizabilitati din toata Europa, avand in vedere ca raportul sus-mentionat viza cu precadere practici nelegale prevalente in Romania.

In privat, Doamna Lese a facut o serie de declaratii aiuritoare. De examplu, Doamna Lese si secretara dumneaei nu aveau idée ca pana acum cativa ani sute de oameni mureau cu zile la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din cauza conditiilor deplorabile din acea unitate. Dupa ce s-a recules pentru ceva timp, fiind socata de gravitatea informatiilor ce le-a primit, Doamna a venit la mine si mi-a comunicat ca ignoranta dumneaei este explicabila din moment ce spitalul cu pricina se afla in subordinea Ministerului Sanatatii, si nu a Ministerului Muncii, angajatorul dumneaei. Samd.

Cand m-am intors la birou am incercat sa obtin mai multe informatii despre Doamna Lese. Site-ul ANPH nu contine nici o informatie despre experienta profesionala sau studiile sale, insa din declaratia de avere reiese ca a fost angajata pana nu de mult la Parlamentul European, realizand traduceri secretariat. Se pare ca a mai lucrat in cadrul Agentiei pentru Protectia Mediului, ca responsabila pentru relatii internationale. In octombrie 2009 Doamna Lese a fost numita de premierul Boc in functia de presedinte al ANPH. Si cam atat. Aparenta lipsa de experienta relevanta a Dnei Lese este pana la un punct de inteles avand in vedere varsta sa deloc inaintata.

Ar mai fi de precizat predecesorii Dnei Lese la conducerea ANPH au fost de un calibru comparabil, remarcandu-se mai mult prin cultivarea unor interese de casta sau individuale in detrimentul grupului vizat, si cu o calificare indoielnica. Concluziile sunt triste si las cititorii sa le formuleze – privind bunaoara criteriile folosite in promovarea acestor persoane in functii administrative importante, buna credinta a guvernantilor in asigurarea reformelor promise sau daca lupta pentru schimbare mai are vreun rost in aceste circumstante cu totul si cu totul demotivante.

Materiale privind experienta de viata a persoanelor transgender

Avand in vedere ca de ceva timp m-am mutat temporar pe planeta transgender, reproduc aici cateva materiale adresate publicului larg, in scopul constientizarii problemelor suferite de aceasta categorie de persoane.

Raport asupra legaturilor dintre religiile organizate si invatamantul superior

Recomand din toata inima excelentul raport "Expansiunea manifestarilor religioase in invatamantul superior romanesc" scris de L. Andreescu, publicat sub egida Solidaritatii pentru libertate de constiinta, care a aparut inclusiv in NRDO nr. 3/2009. Raportul analizeaza interactiunea nepermisa si din ce in ce mai evidenta dintre Biserica si institutiile de invatamant superior, caracterul invatamantului teologic de stat , anomalia si posibilele consecinte ale dublei specializari in cadrul deprtamentelor de teologie, motivatia absentei in invatamantul superior romanesc a unei discipline de studiu al religiilor de sine statatoare si neafiliata confesional etc.

Raportul este dupa cum spuneam excelent, scris cu verva si foarte bine documentat. Autorul pune intrebarile relevante si raspunde la obiect - ducem lipsa in genere de analize independente si specializate, din prisma respectarii principiilor statului de drept, a variilor domenii de interes public. Acest raport ar trebui sa constituie subiect de meditatie pentru intelectualii care pe de o parte deplang efectul inhibitor al "corectitudinii politice" si pe de alta parte ignora sau privesc cu bunavointa penetrarea Bisericii in spatiul public, cu efecte directe asupra unor principii fundamentale ale statului de drept - in cazul de fata libertatea academica sau libertatea de constiinta.

Pozitia mea ref. la scandalul Baconschi

De la inceput vreau sa subliniez ca declaratia Ministrului Baconschi cu privire la probema 'fiziologica' a romilor mi se pare cel putin nefericita. Mai ingrijorat am fost ulterior atunci cand Ministrul, in incercarea sa de a dezamorsa conflictul, declara ca "romii de buna seama pot fi acuzati de multe, dar nu ca ar fi imbecili". Din punctul meu de vedere aceasta declaratie pune sub semnul intrebarii aptitudinea Dlui Baconschi de a ocupa functia prezenta. Accept de asemenea, ca functia oficiala pe care o ocupa dl Baconschi impune anumite standarde suplimentare, si ca prestatia sa publica trebuie supusa ca atare unui scrutin mult mai riguros.

Cu toate acestea, campania declansata de ONG-uri si solicitarile ultimative facute in acest cadru sunt nejustificate si disproportionate, precum si o greseala de strategie din partea lor. Iata si argumentele mele.

In urma dezbaterilor din presa, si in lumina declaratiilor sale ulterioare, este evident ca sintagma incriminata este susceptibila de mai multe intelesuri. ONG-urile insele au simtit nevoie sa iasa in public cu un comunicat suplimentar explicandu-si punctul de vedere. Din acest punct de vedere, incriminarea acestei declaratii ca fiind de origine fascista, solicitarea demisiei si refuzul dialogului apar ca fiind disproportionate fata de gravitatea gestului initial. In mod normal o astfel de reactie ar putea fi justificata de un catalog bine documentat de transgresiuni, sub forma unor decaratii cat si a unor actiuni condamnabile.

In general preferinta ONG-urilor de a se concentra pe ce politicienii spun, si nu pe ceea ce ce ei fac (sau pe ceea ce nu fac cand ar trebui sa faca) este o strategie facila, care pierde din vedere miezul problemei. Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii sufera de acelasi sindrom - se concentreaza pe declaratiile catalogate ca fiind de natura rasista, in detrimentul politicilor publice blamabile sau inactiunii autoritatilor in domenii relevante. Desigur ca analizarea lipsurilor strategiei guvernantilor in, spre exemplu, domeniul politicilor de locuire este o intreprindere mai dificila, din moment ce presupune cunostiinte specifice si o strategie pe termen lung. In plus, focusarea pe o declaratie interpretabila are ca si consecinta ocultarea problemei de fond - in acest caz cauzele plecarii in masa a romilor in vest sau tratamentul romilor de catre autoritatile de acolo.

Cred de asemenea ca in loc sa arate cu degetul, ONG-urile ar trebui sa petreaca mult mai mult timp explicand si indeplinind un rol educativ in spatiul public. Cred ca preferinta pentru procese de intentie in dauna analizei problemelor de fond contamineaza, vrand-nevrand, prin lipsa de legitimitatea a unui asemenea demers, discursul drepturilor omului in intregime. Folosirea nediscriminatorie a unor etichete cu un continut ideologic incarcat (precum fascism sau rasism) intr-un context ambiguu nu este de natura a servi obiectivele programatice ale organizatiilor de profil.

ONGurile care lucreaza in domeniul drepturilor omului trebuie de asemenea sa demonstreze retinere atunci cand o solicitare anume ar implica suprimarea dreptului la libera expresie. Este de retinut ca acest drept este unul fundamental in statul de drept, si profita
in egala masura actorilor din societatea civila. Limitarea libertatii de expresie este posibila, insa numai in anumite imprejurari bine stabilite. Spre comparatie, recent autoritatile din Ungaria si Cehia au interzis partide sau formatiuni paramilitare care propovaduiau o ideologie nazista si actionau in spiritul acestei ideologii (Garda Maghiara si respectiv Partidul Muncitorilor). In asemenea imprejurari interventia autoritatilor este legitima.

In fine, pentru a beneficia de un impact maxim, ONGurile trebuie sa aleaga ocaziile in care ies in public cu mare disccernamant, sa aleaga cu mare atentie luptele in care se angajeaza. Daca acum ONGurile au ales sa indrepte toate armele pe Baconschi, un subiect mai important, precum evaluarea implementarii Strategii guvernmanetale pentru romi va fi intampinata de mult mai putin interes din partea publicului.

ONGurile mizeaza in cazuri precum Baconschi de impactul mediatic garantat de astfel de scandaluri - impactul mediatic poate fi insa si negativ. In cele din urma promotorii unui demers motivat ideologic si slab argumentat isi pierd din pacate creditul la politicieni si la publicul larg, astfel ca in viitor audienta lor va fi mult mai restransa.

Impresii post-Interlaken (1)

Joi si vineri a avut loc la Interlaken o conferinta ministeriala privind viitorul Curtii Europene pentru Drepturile Omului, cu participare la nivelul ministrilor de justitie din toate cele 47 State membre. Conferinta s-a soldat cu adoptarea unei Declaratii care traseaza temele majore pe care trebuie sa se focuseze reforma pe termen scurt a Conventiei si o agenda pentru realizarea acestui program. Comitetul de Ministri, cu participarea celorlate organe ale Consiliului Europei primeste asadar un mandat destul de dealiat pentru continuarea reformei CEDO.

Declaratia face referire la nivel de principiu la obligatiile tuturor actorilor din sistem (state membre, Curte, Comitetul de Ministri) de a participa la corectarea problemelor de care sufera Curtea in prezent, precum si la chestiuni de fond concrete precum cererile repetitive sau cererile inadmisibile. Spicuiesc doar cateva aspecte pentru moment - angajamentul fata de mecanismul de petitie individuala este reafirmat de Statele membre ("strong commitment"), se preconizeaza crearea unui mecanism de filtrare a cererilor inadmisibile, in timp ce Comitetul de Minsitri scapa oarecum cu fata curata, recomandarile privind procesul de supervizare a implementare a hotararilor fiind mai degraba vagi si lipsite de substanta. Se remarca de asemenea tentativa Statelor de a influenta in mod nepermis mandatul Curtii de a interpreta in mod suveran Conventia, prin solicitarea pe care o fac Curtii de a se abtine la a examina chestiunile de fapt si intepretare a dreptului intern ce au fost decise deja de instantele interne (vezi cauza Lautsi mai jos), precum si de a aplica cu mai mare strictete criteriile de admisibilitate prevazute de Conventie.

Intalnirea de la Interlaken in sine a fost destul de arida si regizata pana in ultimul detaliu. Agenda a inclus exclusiv speechuri, eliminand in totalitate orice discutie. In mod special statele membre (toate 47) au avut posibilitatea sa isi exprime pozitia relativ la Declaratia ce fusese negociata in prealabil in interventii de 3 minute, in ordine alfabetica a la Eurovision.

Multe state s-au limitat la declaratii abstracte de sprijin care au reprodus in mare continutul Declaratiei. Cu toate acestea, unele state au iesit din canon, facand unele afirmatii notabile. Unele state au venit cu propuneri concrete de reformare a sistemului (de ex. Moldova sau Ucraina). Alte state, indeosebi din vest, au facut referire in mod constructiv si onest la unele chestiuni incomode precum solicitarile initiale de a suplimenta bugetul alocat Curtii pentru a face fata valului de plangeri, sau in leagtura cu blamarea anumitor state pentru refuzul de a lua masuri pentru stoparea valului de plangeri cu care alimenteaza Curtea. Atitutdinea pozitiva si constructiva a acestor state este cu atat mai laudabila cu cat majoritatea reprezentantilor au tacut malc in legatura cu propunerile de suplimentare a bugetului sau de eficientizare a procedurii in fata Comitetului de Ministri.

In fine, cateva state (respectiv Italia, Malta, Lituania) au fost deosebit de recalcitrante, si, in mod neuzual, au invocat hotararea in cauza Lautsi v. Italia (privind prezenta crucifixelor in scoli) ca un exemplu de situatie in care Curtea ar trebui sa manifeste deferenta fata de judecatorul national. Avand in vedere ca Italia a solicitat judecarea acestei cauze de catre Marea Camera, cauza Lautsi se poate transforma intr-un test major asupra relatiilor dintre Curte si state in legatura cu chestiuni contencioase care tin de specificul local al tarii in cauza. despre asta insa intr-un alt post.

Despre participarea Romaniei in acest proces intr-un post viitor.

Organizatiile guvernamentale au participat si ele in acest proces, in ciuda atitudinii mai degraba ostile a statelor. Iata spre exemplu un clip realizat de Amensty cu aceasta ocazie, cu privire la importanta Curtii pentru cetatenii de rand ai Europei.

Farcas v. Romania - despre handicapuri in Romania

Iata scriu o nota in avans despre un caz aflat pe rolul CEDO, care s-ar putea demonstra important pentru persoanele cu dizabilitati din Romania si numai.

Este vorba de Farcas v Romania, aflat in acest moment in faza observatiilor, avand o sedinta publica la Strasbourg pe 27 aprilie 2010. Noi il reprezentam pe aplicant in acest caz.

Farcas ilustreaza o problema generalizata in Romania, dar care nu este tratatat cu suficienta serioziatate de guvernanti si public (vorbesc de cei fara dizabilitati) in general. Dl Farcas are distrofie musculara si locuieste in Piatra Neamt. In 2004 a fost obligat sa renunte la contractul sau de munca de fostul sau angajator Romtelecom, la care lucrase mai mult de 20 de ani, in conditii suspecte. Incercand sa conteste aceasta masura, Dl Farcas este blocat de lipsa de acces fizic la instante si la Baroul de avocati. Pierzandu-si venitul, Dl Farcas incearca sa acceseze avantajele pe care statutul sau de persoana cu dizabilitati il presupune, intrand in confruntare cu birocratia atotputernica si nemiloasa care adminsitreaza acest sistem. Surpriza, sediile locale ale autoritatilor ce au ca rol ajutarea persoanelor cu dizabilitati sunt inaccesibile, iar birocratia ce aloca beneficiilor il proceseaza pe Dl Farcas la modul cel mai arbitrar cu putinta. Dl Farcas este in final izolat in cartierul sau, unde trotuarele nu sunt accesibile, transportul public de asemena complet inaccesibil, magazinele asemenea. Acest caz ridica probleme sub articolele 6, 8, 14 ale Conventiei.

Ar fi multe de spus in legatura cu acest caz, si cu siguranta voi avea prilejul sa o fac in viitor, avand in vedere ca sunt direct implicat. Pentru moment doua aspecte. Jurisprudenta Curtii in aceasta materie este nefavorabila pana acum persoanelor cu dizabilitati, pentru multe motive. In masura in care acest caz poate corecta acest aspect, el este unul foarte important. Acest potential este confirmat si de decizia Curtii de a organiza o sedinta publica.

In al doilea rand - acest caz este o exemplificare perfecta a 'tezei sociale' a dizabilitatii conform careia (pe scurt), dizabilitatea nu isi are originea in persoana in cauza, ci este datorata obstacolelor existente in societate. Cu alte cuvinte societatea cauzeaza dizabilitatea, iar in masura in care sunt adoptate masuri corective, discriminarea de care sufera persoanele cu dizabilitati ar disparea. In cazul de fata, reclamantul a lucrat pentru 20 de ani cot la cot cu colegii sai fara dizabilitati.O data ce a fost concediat (un simptom al stigmei de care sufera persoanele cu dizabilitati), intr-un timp record, reclamantul a fost transformat de sistem dintr-o persoana independenta intr-un asistat social, blocat in apartament, si clasificat drept pensionar de invaliditate. Vom vedea in ce masura acest aspect va modela hotararea Curtii.

In fine, as dori sa remarc cu aceasta ocazie campania laudabila condusa zilele acestea de Evenimentul zilei de constientizare a problemelor si excluderii cu care se confrunta persoanele cu dizabilitati. Campani se numeste INVINGE HANDICAPUL! se se gaseste aici. As avea o obiectie minora in legatura cu aceasta campanie - ar fi fost extraordinar daca campania ar fi fost reflectata si in celelate rubrici ale ziarului, precum editorialele, aratand astfel ca EVZ isi asuma cu adevarat aceasta campanie. Editorialistii ar avea astfel ocazia sa-si diversifice putin aria de cuprindere referindu-se si la altceva decat ...subiectele uzuale.

(foto EVZ)

NRDO 4/2009

Iata sumarul ultimului numar al Noii reviste de drepturile omului. Ca de obicei, predomina articolele de drept constitutional sau privind campuri de interes strict specializat, in detrimentul celor efectiv utile practicienilor drepturilor omului. Exceptiile in acest caz sunt articolul Ralucai Bercea, despre un subiect inedit in legatura cu care ar fi foarte multe de spus, si pe care astept sa il citesc cu nerabdare, precum si articolul lui Istvan. Iata sumarul articolului Ralucai Bercea:

Protecţia drepturilor fundamentale în România este problematică la mai multe nivele. În raport cu sistemul Convenţiei Europene şi al Curţii de la Strasbourg se dovedeşte, desigur, vital ca statul să depăşească pragul îndeplinirii unei obligaţii minimale de a pune în executare hotărârile pronunţate împotriva sa şi să îşi asume rolul de garant primar al efectivităţii drepturilor fundamentale care, în ceea ce-l priveşte, reprezintă o obligaţie decurgând din caracterul obiectiv al acestora. Or, coerentă cu acest imperativ este cerinţa, din nou minimală, ca prin vocea reprezentantul său în cadrul procedurii jurisdicţionale europene guvernul român să transmită, prin bună-credinţă procedurală şi printr-o conduită rezonabilă, că urmăreşte îndeplinirea aceluiaşi deziderat. Lucrarea analizează din această perspectivă apărările guvernului în câteva cauze care s-au aflat pe rolul Curţii de la Strasbourg.

NRDO 4/2009

*Valentin Constantin, Criza articolelor 85 şi 103 din Constituţie
*Gabriel Andresecu, Cu privire la procedura de anonimizare a documentelor adoptată de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii
*Raluca Bercea, Despre buna credinţă procesuală şi caracterul rezonabil al apărărilor Guvernului României în faţa Curţii Europene a Drepturilor Omului
*Corneliu-Liviu Popescu, Germenii modelului politic interbelic de tip fascist în regimul politic român contemporan - prezidenţial, direct şi populist
*Hotărârea CNCD cu privire la efectele discriminatorii asupra elevilor aparţinând comunităţii maghiare prin planul de şcolarizare
*Hotărârea CNCD cu privire la tratament diferenţiat privind compensarea medicamentelor destinate infertilităţii
*Hotărârea CNCD cu privire la angajarea “oamenilor cu frica lui Dumnezeu”
*Istvan Haller, Soluţiile instanţelor de judecată în domeniul discriminării
Diana Olar, Cauzele Lautsi c. Italia şi Kuliś şi Różycki c. Polonia
*K.N. Llewellyn, Normativul, juridicul si sarcinile dreptului: problema metodei juridice

Interlaken, pe ultima suta de metri

Revin cu oarecare precizari privind conferinta Statelor Parti la Conventia Europeana pentru Drepturile Omului ce va avea loc pe 18-19 februarie la Interlaken, in Elvetia, si la care voi avea "privilegiul" sa particip.

Este de asteptat ca inaltii demnitari prezenti la Interlaken sa mandateze negocierea unei noi etape in perpetua reforma a Curtii Europene. Discutiile in avansul intalnirii, precum si draftul declaratiei aflat acum in atentia negociatorilor sunt modelate de doua forte diametral opuse. Pe de o parte este dorinta nemarturisita si disimulata vinovat a unor State, in special din est, de a controla directia in care se indreapta jurisprudenta Curtii, in sensul unui respect mai consistent pentru marja de apreciere ce considera ca li se datoreaza, in special in chestiuni controversate precum, bunaoara, razboiul din Cecenia, drepturile homosexualilor sau prezenta simbolurilor religioase in scoli. Pe de alta parte, organismele Consiliului Europei, precum si unele State incearca sa traduca in realitate principiul subsidiaritatii, in sensul sublinierii ca principala cauza a crizei traversate de Curte a lipsei complete de aderenta a unor State la angajamentele pe care si le-au asumat in virtutea Conventiei.

Cele mai multe documente lansate in pregatirea conferintei de la Interlaken se feresc sa puna acest din urma diagnostic, si se limiteaza la mult batatorite si sterile chestiuni precum fenomenul cererilor repetitive, noul mecanism de filtrare, statutul Curtii etc. Sa fie clar, aceste propuneri nu reprezinta solutia pe termen lung a problemelor intampinate de Curte. Doar Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pune degetul pe rana si identifica principalii vinovati pentru starea de colaps in care se afla Curtea in momentul de fata: Statele care nu isi fac ordine in propria curte in spiritul Conventiei, si care abdica de la angajamentele pe care le au fata de propriii cetateni si fata de Europa. Problema existentiala a Curtii este supraincararea. In acelasi timp patru dintre cele 47 State Parte la Conventie sunt responsabile pentru 57% din totalul cauzelor pendinte in fata Curtii - Rusia 28%, Turcia 11%, Ucraina 8.6%, Romania 8.3%; primele zece state impreuna raspund pentru 77% din totalul cauzelor (incluzand, in afara statelor est-europene si Italia).

Sper (neintemeiat cel mai probabil), ca Interlaken va semnala acestor state ca atitudinea lor este intolerabila, si ca trebuie sa ia de urgenta masuri substantiale de reforma, oferind bineinteles asistenta tehnica necesara in acest sens. Este inadmisibil ca Romania de exemplu sa tina Europa prizonier prin incapacitate/incompetenta/rea-vointa. Oficialii nostri (care nu mai au scuza alegerilor), demonstreaza ignoranta si indiferenta visavis de framantarile europene ori de cate ori li se ofera ocazia. La intalnirile organizate la nivel european la care se discuta reforma institutionala europeana, reprezentantii Romaniei isi asuma rolul de mobilier si pastreaza o tacere suverana. Nici chiar acum, cand toti discuta cu frenezie presupusa reforma anuntata la Interlaken, romanii nu demonstreaza nici un interes: pe site-ul oficial al conferintei nu exista nici un comentariu din partea Romaniei asupra vreunui draft al declaratiei finale a conferintei, desi repet, Romania este unul din furnizorii de nadejde de cazuri pentru Curtea Europeana. Avand in vedere ca nici la nivel intern nu exista nici un fel de dezbatere asupra momentului Interlaken, astept cu nerabdare sa vad fetele inaltilor demnitari romani la Interlaken atunci cand li se cere socoteala cu privire la situatia pe care o patroneaza. Eu inteleg ca acestia sunt maestri in combinatii de culise, mai mult decat pe fata, dar pana la urma nu se poate, tot explodeaza mamaliga.

Ma tem ca deznodamantul conferintei va fi indecis, si ca cele doua tabere o vor da la pace in spiritul celui mai mic numitor comun, mandatand in termeni imprecisi discutii asupra continuarii/restartarii reformei Curtii. Cel putin discutia privind constitutionalizarea Curtii a fost abandonata pe moment si angajamentul fata de mecanismul petitiei individuale va fi cel mai probabil ranforsat. Ceea ce ar insemna ca le-ar reveni in continuare Curtii si impotentului Comitet de Ministri sarcina de a continua lupta cu arme inegale impotriva Statelor repetente la CEDO, deci un sfarsit in coada de peste a mult trambitatei conferinte de la Interlaken. In fine, vom trai si vom vedea.

Opinia Parlamentului European mentionata mai sus si a carei lectura o recomand celor interesati se gaseste pe blogul ECHR aflat in bara din dreapta. Un alt document cat de cat interesant si relevant este cel al Comisarului Hammarberg, care se concentreaza asupra obligatiei statelor de aplica Conventia pe plan intern - se gaseste AICI. De asmenea recomand citirea documentului de pozitie a ONGurilor internationale la a carui redactare am participat, tot pe blogul ECHR. In fine, siteul Consiliului Europei contine date la zi privind procesul Interlaken.