De curand am primit vestea ca dosarul Centrul pentru Resurse Juridice in numele lui Valentin Campeanu v. Romania a fost trimis la Marea Camera a CEDO. Pe scurt, acest caz povesteste moartea lui Valentin Campeanu, un tanar institutionalizat, cu deficit de invatare, seropozitiv si abandonat de rude. Plangerea la Curte acopera ultimele luni din viata lui Campeanu, perioada in care a fost transferat intre diferite institutii de protectie sociala din Judetul Dolj care au refuzat sa-si asume responabilitatea ingrijirii sale, pentru ca in final a muri in conditii disperate la Spitalul Psihiatric Poiana Mare, de trista notorietate.
Doar cauzele foarte importante ajung la Marea Camera: o Camera se desesizeaza in favoarea Marii Camere atunci cand cererea ridica "o problema grava pentru interpretarea Convenitiei sau a Protocoalelor sale" sau daca "solutionarea unei cauze poate conduce la o contradictie cu o hotarare pronuntata anterior de Curte".
Conform fisei de tara privind Romania realizata de CEDO, acesta este cea de-a cincea cauza impotriva Romaniei care ajunge la Marea Camera dupa Brumarescu (1999), Cumpana si Mazare (2004), Creanga (2012) si Sindicatul Pastorul cel Bun (pe rol), in aproape 20 de ani de cand s-a ratificat Conventia. Campeanu este una din putinele cauze privind drepturile persoanelor cu dizabilitati care ajunge la Marea Camera. Eu cel putin stiu doar de Stanev v Bulgaria, privind punerea sub interdictie si institutionalizarea unui barbat diagnosticat cu schizofrenie.
Un alt indiciu privind importanta cauzei este oferit de numarul mare de intervenienti in procedura in fata Camerei. Mai ales il am in vedere pe Comisarul pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei care si-a exercitat pentru prima si singura data pana acum dreptul de a interveni pe care l-a castigat in urma intrarii in vigoare a Protocolului 14 in 2008. Pe langa comisar, au mai intervenit Human Rights Watch, Centru Euroregional pentru Politici Publice, Comitetul Helsinki Bulgar si Mental Disability Advocoacy Centre. Toate aceste documente sunt disponibile aici.
Prin urmare, hotararea in cauza Campeanu este relevanta atat pentru Romania, dar si pentru regiunea Consiliului Europei in intregul ei. Una din mizele principale ale cazului este de ordin procedural - respectiv daca si in ce conditii poate o organizatie guvernamentala reprezenta o persoana in justitie fara mandat expres din partea acesteia. Pozitia traditionala a Curtii este ca doar rudele decedatului pot introduce o actiune in justitie vizand circumstantele decesului. In cauza noastra, avem de a face cu o persoana cu deficit de invatare care a fost institutionalizata toata viata, abandonat la nastere, si fara alt reprezentant legal, si deci prin urmare conditia restrictiva impusa de Curte nu poate fi indeplinita. O hotarare prin care Curtea ar recunoaste calitatea procesuala - in circumstante limitate - a ong-urilor de a reprezenta fara mandat expres anumite categorii de persoane in temeiul situatiei dificile in care se afla (persoane institutionalizate, dar si, spre exemplu, persoane detinute 'incomunicado', alte persoane fara rude decedate in situatii suspecte, persoane expulzate si cu care nu se poate pastra legatura etc etc), in baza interesului public, ar reprezenta un pas mare pentru protectia drepturilor omului in Europa.
In mod tragic, Valentin Campeanu reuneste in persoana sa trasaturile unor grupuri greu incercate in perioada comunismului si in "tranzitia" spre democratie: copiii orfani, cei seropozitivi si persoanele cu dizabilitati din institutii. Dezbaterile prilejuite de procedurile in fata Marii Camere ofera societatii romanesti inca o oportunitate de a-si confrunta demonii, si implicit de a raspunde intrebarii fundamentale daca acum ne putem privi in oglinda cu constiinta impacata (raspund deja: nu). Din punct de vedere conventional, Marea Camera are de rezolvat chestiuni importante precum caracterul obligatiilor ce le revin statelor in ceea ce priveste protectia persoanelor cu deficit intelectual in institutii, accesul lor la justitie, raspunderea pentru falimentul generalizat al sistemului de ingrijire al persoanenelor cu dizabilitati, remediile aplicabile in asemenea situatii etc. O lista grea...sper ca instanta sa aprofundeze macar o parte din aceste chestiuni.
In perioada care urmeaza, pana la sedinta publica in fata Marii Camere (a carei data urmeaza a fi stabilita) voi incerca sa scriu o serie de postari care nu se vor limita - inevitabil - la partea juridica a cazului - ci vor incerca sa il plaseze intr-un context istoric si cultural mai larg (de genul: o comparatie intre Valentin Campeanu si Irina Cornici, protagonista filmului Dupa dealuri inspirat, si el, din fapte reale?). Asta e planul, sper sa am timpul si inspiratia de a-l realiza.
No comments:
Post a Comment