Merg la CEDO (sa cer dreptate)

In doua zile voi participa in mod direct pentru prima oara la o sedinta publica intr-un caz pendinte in fata CEDO. Voi pleda in numele aplicantului in cazul Farcas v Romania, despre care am scris cateva cuvinte intr-un alt post - cazul priveste lipsa accesibilitatilor pentru persoane cu dizabilitati fizice in Piatra Neamt. Iata cateva cuvinte in legatura cu practica sedintelor publice la CEDO.

Curtea organizeaza sedinte publice intr-un procent minuscul din cazuri - poate mai putin de 0,1% din cazurile comunicate. Sedintele publice sunt prilejuite de cazuri importante, care ridica probleme de principiu noi. Dupa cunostiintele mele Farcas este al doilea caz impotriva Romaniei in care se organizeaza o sedinta publica. Primul a fost Tatar v. Romania, acum un an-doi, care a fost in legatura cu poluarea rezultata din scurgerea de cianuri de la Baia Mare acum mai multi ani. A treia sedinta a fost programata deja pentru iunie, in dosarul pilot privind problema sistemica a retrocedarii proprietatilor nationalizate.

Nu pot spune ca sedinta publica la CEDO ar avea implicatii hotaratoare pentru decizia finala a Curtii in cazul in cauza. Procedura in fata CEDO este predominant scrisa, chiar si in cazurile in care se organizeaza sedinte. Sedintele urmeaza in mare un scenariu foarte previzibil, cu partile citind un discurs pregatit si inmanat Curtii in prealabil, timp de 30 minute fiecare. Singura parte neregizata are loc la sfarsit, cand judecatorii Curtii pun intrebari partilor, iar partile raspund si in plus au ocazia sa faca observatii in raspuns la sustinerile parii adverse. (un fel de debate - pentru cunoscatori)

Aceastea fiind spuse, sedinta are o incarcatura simbolica importanta, data fiind cum am spus putinatatea acestor ocazii, semnalizand astfel importanta chestiunii supuse litigiului, precum si solemnitatea momentului, cu o sala mare si impunatoare si un ceremonial aparte. Curtea Europeana este la urma urmei instanta cea mai inalta a Europei, iar sedintele publice sunt singurele ocazii in care partile au ocazia sa-si incruciseze armele in mod direct, cu arbitrajul nemijlocit al judecatorilor Curtii.

In fine, este un moment special pentru orice avocat, astept cu nerabdare aceasta experienta. Webcasturi dupa sedintele publice ale Curtii sunt publicate in aceeasi zi in care se desfasoara pe site-ul Curtii.

Conventia iti apartine!

Semnal de alarma

Am intalnit-o recent in cursul unui seminar la Bruxelles prilejuit de lansarea raportului "Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap pe Doamna Ioana Mihaela Lese, presedintele Autoritatii Nationale pentru Persoanele cu Handicap. Reamintesc ca ANPH este principala autoritate administrativa la nivel central cu atributii de coordonare si monitorizare in domeniul politicilor publice privind persoanele cu handicap, o categorie a populatiei marginalizata si abuzata din plin inainte si dupa 1989. Urmeaza ca presedintele ANPH este cel mai inalt demnitar in stat cu atributii in acest domeniu. In plus, in aceasta calitate, presedintele are ultimul cuvant in procesul de distribuire a mai multor milioane de euro de la bugetul statului, din fonduri structurale, de la Banca Mondiala etc.

Doamna Lese a avut o prestatie “stearsa” la Bruxelles. Discursul dumneaei in calitate de membru al unui panel poate fi calificat cu incredere drept o catastrofa cu public, sfarsind aproape in lacrimi. Pe langa faptul ca nu a reusit sa spuna nimic de substanta, Doamna Lese a cedat nervos in urma unei interventii din public din partea unui utilizator roman de scaun cu rotile care a chestionat prestatia Romaniei in domeniu, declarand ca “I am not used to speaking in public in the presence of so many experts”. Ce-i drept Doamna Lese se afla sub presiune din partea unui public care includea mai multi membri ai Parlamentului European, membri ai unor ONG-uri mari din Bruxelles, persoane cu dizabilitati din toata Europa, avand in vedere ca raportul sus-mentionat viza cu precadere practici nelegale prevalente in Romania.

In privat, Doamna Lese a facut o serie de declaratii aiuritoare. De examplu, Doamna Lese si secretara dumneaei nu aveau idée ca pana acum cativa ani sute de oameni mureau cu zile la Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare din cauza conditiilor deplorabile din acea unitate. Dupa ce s-a recules pentru ceva timp, fiind socata de gravitatea informatiilor ce le-a primit, Doamna a venit la mine si mi-a comunicat ca ignoranta dumneaei este explicabila din moment ce spitalul cu pricina se afla in subordinea Ministerului Sanatatii, si nu a Ministerului Muncii, angajatorul dumneaei. Samd.

Cand m-am intors la birou am incercat sa obtin mai multe informatii despre Doamna Lese. Site-ul ANPH nu contine nici o informatie despre experienta profesionala sau studiile sale, insa din declaratia de avere reiese ca a fost angajata pana nu de mult la Parlamentul European, realizand traduceri secretariat. Se pare ca a mai lucrat in cadrul Agentiei pentru Protectia Mediului, ca responsabila pentru relatii internationale. In octombrie 2009 Doamna Lese a fost numita de premierul Boc in functia de presedinte al ANPH. Si cam atat. Aparenta lipsa de experienta relevanta a Dnei Lese este pana la un punct de inteles avand in vedere varsta sa deloc inaintata.

Ar mai fi de precizat predecesorii Dnei Lese la conducerea ANPH au fost de un calibru comparabil, remarcandu-se mai mult prin cultivarea unor interese de casta sau individuale in detrimentul grupului vizat, si cu o calificare indoielnica. Concluziile sunt triste si las cititorii sa le formuleze – privind bunaoara criteriile folosite in promovarea acestor persoane in functii administrative importante, buna credinta a guvernantilor in asigurarea reformelor promise sau daca lupta pentru schimbare mai are vreun rost in aceste circumstante cu totul si cu totul demotivante.