Conform editiei de azi a Ziarului de Iasi, la Centrul de integrare prin terapie ocupationala din Popricani (undeva la tzara) urmeaza a fi amenajat un padoc cu o capacitate de 50 de caini vagabonzi. Conform functionarilor Consiliului judetean astfel se impusca doi iepuri dintr-o lovitura - sccapam de cainii vagabonzi si in acelasi timp le asiguram terapie ocupationala rezidentilor de la Popricani.
Permiteti-mi sa fiu scandalizat. Ce fel de terapie ocupationala este ingrijirea cainilor vagabonzi? Ce fel de skilluri vor invata bietii rezidenti de la Popricani avand grija de caini pe care apoi sa le foloseasca in comunitate (acesta fiind scopul ultim al acestor terapii - reintegrarea in comunitate)? Si chiar, i-a intrebat cineva pe rezidenti daca vor sa se ocupe de cainii vagabonzi?
Culmea este ca functionarii de la Primarie, si cei de la Centrul din Popricani (si ziaristul) nu observa nerozia sugestiei, chiar poate se cred geniali si generosi. Ironia acestei propuneri e ca si persoanele cu handicap si cainii vagabonzi au chiar multe in comun (in Romania). Si daca tinem seama de trecutul nu prea indepartat, o data ce izolam cainii si nebunii la Popricani, ii lasam sa moara acolo, si apoi reproducem acest proiect la scara intregii tari. Si gata.
Costel,
ReplyDeleteTre' sa aiba cineva grija si de cainii vagabontzi, nu? :) Nu cred ca e o idee chiar rea. Si apoi, nu ii obliga nimeni sa lucreze intr-un padoc. Oricum, e o oportunitate pentru cei care vor sa munceasca - The way I see it...
T.